Închide
Știi ce nu spunem niciodată noi, profesorii?
„Am greșit. Îmi pare rău.”
Da. Așa e. Îți vine să crezi?
Și, trebuie să-ți mărturisesc, greșim că nu facem asta.
Rău de tot.
Vă lipsim pe voi, copiii, de o lecție importantă. Că e ok să greșim. E în regulă să recunoaștem asta și să încercăm iar. Și iar. Și iar. Până ne iese.
Nu e nici o problemă în a accepta că nu suntem perfecți. Nici nu trebuie să fim. Putem fi mai buni la unele lucruri, mai puțin buni la altele. Să-ți cunoști limitele e cel mai util dar pe care ți-l poți face. Pentru tine, micuțule, e o lecție foarte importantă.
Te ferește de situația aia în care iți spui: „nu sunt bun la nimic! Sunt praf!”
Nu, copile, nu ești „praf”.
Suntem noi, adulții, niște ipocriți. Greșim și noi, crede-mă. Profesori, părinți, vecini, șoferi în trafic, instalatori, politicieni, ziariști, fotbaliști, cântăreți și tot ce mai vrei tu.
Dar cea mai mare greșeală pe care o facem e că nu te lăsăm pe tine să greșești.
Știi de ce? Pentru că ne e frică să ne vedem cum suntem cu adevărat. Și de aceea proiectăm în tine toate frustrările noastre. Toate neîmplinirile noastre adunate de-a lungul timpului.
Pssst! Dar știi ce? Îți dau un sfat. Mai știi tu când ți se spune să nu faci ceva și tu faci exact invers?
Perfect.
Exact așa să faci și acum.
Să nu lași pe nimeni să-ți spună că ești praf.
Nici măcar pe tine.
