Cine decontează nota de plată?

Cine decontează nota de plată?

de Cătălin Zaman, profesor de limba română și director al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău

Demisia ministrului Educației, Daniel David, pare a fi, mai degrabă, un gest politic, nu un semnal de alarmă. În urma sa a rămas o așa-numită ordonanță trenuleț, un document care, dincolo de limbajul tehnic, transmite un mesaj simplu și îngrijorător: educația nu mai contează cu adevărat în prioritățile statului.

Cine decontează, însă, nota de plată a acestor decizii? Răspunsul este simplu, dar incomod: o plătim cu toții.

Educația este iarași prima sacrificată

De fiecare dată când apar constrângeri bugetare, educația este printre primele domenii „ajustate”. Tăieri mascate, amânări, promisiuni vagi. Ordonanța rămasă în urma demisiei nu vorbește despre investiții reale, despre profesori motivați sau despre elevi pregătiți pentru o lume competitivă. Vorbește despre contabilitate, nu despre viitor.

Iar un stat care tratează educația ca pe o cheltuială și nu ca pe o investiție își sabotează singur dezvoltarea.

Legea din vara trecută își arată efectele și le va arata și în această primăvară. În vară ni s-a spus că este un pas necesar, o reformă care va aduce stabilitate și progres. Astăzi vedem efectele: confuzie în sistem, lipsă de predictibilitate și o presiune tot mai mare asupra școlilor și cadrelor didactice.

Reformele făcute pe grabă, fără finanțare adecvată și fără dialog real cu cei din sistem, nu produc progres. Produc doar frustrări și decalaje mai mari.

*Fără educație, nu există dezvoltare*

Dacă vrem cu adevărat să vorbim despre dezvoltare, competitivitate și o Românie modernă, trebuie să fim onești: investițiile în educație sunt obligatorii, nu opționale. Nu poți construi autostrăzi spre viitor cu generații slab pregătite. Nu poți atrage investiții serioase fără capital uman bine format.

Educația nu dă rezultate peste noapte, iar tocmai de aceea este atât de ușor să fie ignorată de ciclurile politice scurte. Dar costurile acestei neglijențe se văd pe termen lung și sunt uriașe.

*Cine plătește?*

Plătesc elevii, care primesc mai puțin decât merită.
Plătesc profesorii, descurajați și subevaluați.
Plătește economia, care pierde competență.
Plătește societatea, care pierde încredere.

Demisia unui ministru poate trece, ordonanțele pot fi uitate, dar efectele asupra educației rămân ani de zile. Iar nota de plată ajunge, inevitabil, la noi toți.