fbpx

16 mai 1988. Anunț oficial: Nicotina din tutun dă dependență

În  1988,  în raportul medical Fumatul și dependența de nicotină publicat de reprezentatul Președintelui SUA pe probleme de sănătate Everett Koop, se arată că NICOTINA dă dependență în același mod în care o fac COCAINA sau HEROINA.

Pe 16 mai, într-o conferință de presă, s-a adresat reporterilor, informându-i asupra punctelor semnificative din raportul său care cuprindea șapte capitole. A fost al 20-lea raport al reprezentatului Președintelui SUA pe probleme de sănătate cu privire la consecințele asupra sănătății al consumului de tutun. El a prezentat modul în care procesele farmacologice și comportamentale, care determină dependența de tutun, sunt similare cu cele care determină dependența de droguri precum heroina și cocaina. 

Nicotina (alfa 3 piridil-N-metilpirolidina) este un alcaloid pirolidinic identificat în Nicotiana tabacum, fam. Solanaceae, ce reprezintă aproximativ 0.6-3.0% din greutatea uscată de tutun

Cea mai veche atestare a consumului de tutun este dată de identificarea în Peru a unui bloc de tutun cu o vechime de 2,5 milioane ani. Mayașii de asemenea foloseau frunzele de tutun pentru fumat. Toltecii au imprumutat tutunul de la vecinii lor mayași. Apar astfel 2 categorii ce utilizează tutunul dar în scopuri diferite: cei de la curtea lui Montezuma care amestecau tutunul cu alte rășini și plante uscate amestecul fiind utilizat în ritualuri. A doua categorie o constituie indienii răspândiți pe valea fluviului Mississippi, venerează pe Manitou care rulează frunzele uscate de tutun sub forma unei țigări „crude cigar”.

De la Sjschen (Sjschen) – Operă proprie, CC BY 2.5, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1951252

Spaniolii au introdus tutun în Europa aproximativ în anul 1518, și prin 1523, Diego Columb menționează un negustor de tutun de la Lisabona, în testamentul său, aratând cât de repede s-a dezvoltat traficul. Jean Nicot, ambasadorul Franței la Lisabona, descoperă proprietățile antimigrenoase și trimite frunze de tutun la Paris în 1559 reginei mamă Catherina de Medicis, care devine o consumatoare ferventă a tutunului de prizat. Inițial francezii, spaniolii si portughezi menționează tutunul ca „plantă sacrp”, datorită proprietăților sale medicinale valoroase

Mecanismele dependenței nicotinei

 

Se disting trei tipuri de dependență de nicotină:

Dependența comportamentală și socială care se asociază cu anumite momente ale zilei de lucru: așa numita „țigară la cafea”
Dependența psihică corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce nicotina fumătorului: senzația de plăcere, descărcare, satisfacție, stimulare intelectuală, stimulare generală.Nicotina este singurul drog care stimulează funcțiile cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconștient a începe o nouă țigară pentru a regăsi amintirea acelor senzații. Pentru a învinge această dependență sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber, exerciții de relaxare, suptul anumitor produse .
Dependența fizică se instalează numai după cîțiva ani și nu este sistematică pentru toți fumătorii. Fumătorii cronici fumează în primul rînd pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se manifestă prin nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării.Dependența fizică este ușor de tratat prin intermediul terapiei de substituție: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe baza de nicotină.

Prin combinarea celor 3 tipuri de dependență rezultă trei grupe de fumători:

⇒ Fumătorul cu dependență pur comportamentală, acest tip de fumător consumă sub 5 țigări pe zi, stoparea fumatului și reluarea este fără efort.
⇒ Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează pentru a regăsi efectele psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau mai multe țigări pe zi (funcție si de împrejurări)
⇒Fumătorul cu dependență fizică asociata unei dependențe comportamentale, fumează mai mult de 20 țigări pe zi (consum constant)

Dependența de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte mulți pacienți eșuează de la prima tentativă de dezobișnuință, trecând prin perioade de recădere și de remisie.

Un procent de 20% dintre fumători doresc să renunțe la fumat, dar nu o pot face ușor; anumite tratamente antitabagice pot da rezultate la unele persoane, în timp ce la unele nu. Nu există un medicament care singur să poată suprima pofta de a fuma, dar există substituenți nicotinici care ajuta eliminarea fumatului în timpul fazei inițiale de sevraj.


Dacă ai ajuns aici, citește și:

Avertismentul unui medic: Femeile la ovulație și gravidele ar putea avea probleme cu accesul in clădiri după 15 mai

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.