


Un studiu realizat de Centrul pentru Cercetare în Politici Educaționale (Center for Education Policy Research – CEPR) al Universității Harvard, pe datele a 3,3 milioane de elevi din 4.600 de școli americane, arată că progresul este echivalent cu una-două săptămâni suplimentare de învățare în fiecare an. Efectele sunt moderate, dar cercetătorii cred că se pot acumula în timp.
Întrebarea a devenit tot mai importantă în ultimii ani, pe măsură ce tot mai multe sisteme de educație au început să limiteze sau să interzică accesul copiilor la smartphone-uri în timpul programului școlar.
Un studiu de amploare realizat în Statele Unite aduce acum unele dintre cele mai consistente dovezi că asemenea restricții pot avea efecte pozitive asupra învățării.
Cercetarea, publicată pe 17 noiembrie 2026 de Center for Education Policy Research (CEPR) din cadrul Universității Harvard, arată că elevii din școlile care au introdus interdicții stricte au înregistrat progrese mai bune la matematică și lectură decât cei din instituțiile care nu au adoptat asemenea măsuri.
Diferența nu este spectaculoasă. Vorbim despre echivalentul a una-două săptămâni suplimentare de instruire într-un an școlar. Dar, într-un sistem în care rezultatele elevilor au scăzut treptat de mai bine de un deceniu, chiar și un asemenea câștig poate conta.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu specialiști de la Dartmouth College și NWEA, organizația care dezvoltă și administrează testele MAP Growth.
Datele studiului: 3,3 milioane de elevi, 4.600 de școli. Metodologie: cercetare observațională, bazată pe date individuale ale elevilor și pe compararea evoluției progresului academic în școli cu și fără interdicții stricte.
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale cercetării ține de felul în care sunt aplicate restricțiile.
Cele mai bune efecte au fost observate în școlile care nu s-au limitat la o regulă scrisă în regulamentul intern, ci au introdus sisteme prin care elevii nu mai pot avea acces efectiv la telefoane în timpul programului.
În multe dintre aceste instituții sunt utilizate huse speciale, care se închid cu un mecanism de blocare. Elevii își introduc telefoanele în ele la începutul zilei, iar dispozitivele rămân inaccesibile până la terminarea cursurilor.
Există și școli care depozitează telefoanele în spații centralizate sau le solicită elevilor să le lase în afara instituției.
Diferența față de o interdicție obișnuită este importantă. Dacă un elev păstrează telefonul în ghiozdan sau în buzunar, tentația de a verifica un mesaj, o notificare sau o rețea socială rămâne. Chiar și pauzele pot deveni momente în care atenția se mută de la colegi și activitățile școlare către ecran.
Prin sistemele de depozitare securizată, școlile încearcă să elimine această posibilitate.
Cercetătorii au analizat și instituții care au introdus reguli mai permisive, bazate în principal pe obligația elevilor de a nu folosi telefonul în timpul orelor. Au fost identificate și în aceste cazuri unele efecte pozitive, însă dovezile sunt mai puțin concludente.
Cu alte cuvinte, nu orice interdicție produce aceleași rezultate. Contează dacă regula este aplicată consecvent și dacă elevii nu au posibilitatea de a o ocoli cu ușurință.
Cercetătorii au calculat că interdicțiile stricte au fost asociate cu o creștere anuală a progresului academic de aproximativ 0,01 deviații standard, atât la matematică, cât și la lectură.
Cifra poate părea neînsemnată pentru cineva care nu este familiarizat cu indicatorii statistici utilizați în educație. Tradusă într-un reper mai ușor de înțeles, înseamnă aproximativ una-două săptămâni suplimentare de învățare într-un an școlar.
Thomas Kane, profesor la Harvard Graduate School of Education și unul dintre autorii cercetării, atrage atenția că efectele interdicțiilor au fost subestimate în dezbaterea publică.
În opinia sa, faptul că îmbunătățirile sunt mici într-un singur an nu înseamnă că ele sunt lipsite de importanță.
Scăderea rezultatelor școlare din Statele Unite s-a produs treptat, an după an. Este posibil ca și recuperarea să urmeze același ritm.
Cercetătorii estimează că progresul asociat interdicțiilor compensează aproximativ jumătate din pierderea anuală de performanță înregistrată înainte de pandemie.
Este o constatare relevantă într-o perioadă în care sistemul american de educație încearcă să recupereze atât pierderile acumulate înainte de pandemie, cât și pe cele provocate de închiderea școlilor în timpul crizei sanitare.
O altă constatare interesantă este că efectele pozitive au fost observate la elevi cu niveluri diferite de performanță.
Cercetătorii se așteptau ca interdicțiile să îi ajute în special pe copiii cu rezultate școlare mai slabe, deoarece aceștia au înregistrat cele mai mari pierderi de performanță în ultimii ani.
Datele nu au confirmat însă această ipoteză. Îmbunătățirile au fost relativ uniforme, indiferent de nivelul academic de la care porneau elevii.
Există totuși o observație aparte în cazul lecturii: interdicțiile au fost asociate cu o reducere a numărului de elevi ale căror rezultate au scăzut pe parcursul anului școlar.
Explicația posibilă este că lectura presupune o concentrare susținută, iar telefonul mobil reprezintă o sursă permanentă de întreruperi. În plus, timpul petrecut în fața ecranului poate înlocui timpul care ar fi fost dedicat cititului.
Așadar, beneficiul nu se rezumă neapărat la faptul că elevii au mai mult timp la dispoziție pentru lecții, ci și la posibilitatea de a-și menține atenția asupra unei activități fără întreruperi repetate.
Până acum, cercetările privind interzicerea telefoanelor în școli au oferit rezultate neuniforme.
Un studiu realizat în 2025 într-un district școlar din Florida a identificat creșteri modeste ale rezultatelor la teste, mai ales în al doilea an de aplicare a restricțiilor.
O altă cercetare, care a comparat mediile școlilor la mai multe teste standardizate la nivel național, nu a identificat o creștere suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă statistic.
Noua analiză realizată de Harvard aduce o perspectivă diferită. În loc să urmărească doar mediile instituțiilor, cercetătorii au analizat evoluția individuală a elevilor, folosind aceleași instrumente de evaluare pentru a compara progresul de la începutul până la sfârșitul anului școlar.
Brian A. Jacob, profesor la Universitatea din Michigan și autor al cercetării naționale anterioare, consideră că rezultatele celor două studii sunt, de fapt, destul de apropiate.
El avertizează însă că nu trebuie să ne așteptăm la transformări spectaculoase. Câștigurile sunt mici, dar ar putea deveni importante dacă se repetă în fiecare an.
Interzicerea telefoanelor mobile a devenit o temă importantă în politicile educaționale din Statele Unite.
Potrivit datelor prezentate de The New York Times, 46 de state americane au introdus interdicții sau restricții privind utilizarea telefoanelor în școli.
Regulile nu sunt însă identice. Unele state au ales interdicția pe întreaga durată a programului școlar, în timp ce altele limitează utilizarea dispozitivelor doar în timpul orelor.
Cercetarea Harvard a analizat și efectele unor politici adoptate la nivel de stat în anul școlar 2025–2026, în 22 de state. Rezultatele au indicat posibile beneficii pentru anumite categorii de interdicții, dar autorii avertizează că aceste concluzii sunt mai greu de interpretat, deoarece statele care au introdus restricțiile puteau avea deja tendințe diferite în evoluția rezultatelor școlare.
Prin urmare, nu toate politicile de interzicere a telefoanelor pot fi considerate la fel de eficiente. Dovezile cele mai consistente rămân cele referitoare la restricțiile stricte, care elimină accesul fizic la dispozitive.
Rezultatele la matematică și lectură reprezintă doar o parte a poveștii.
Profesorii care au lucrat în școli cu interdicții spun că au observat și schimbări în comportamentul elevilor, în special în pauze.
Jill Anderson, profesoară la o școală din comitatul Westchester, statul New York, povestește că, înainte de introducerea restricțiilor, elevii săi de clasa a III-a își trimiteau mesaje părinților chiar în timpul orelor. Uneori, telefoanele sunau în timp ce ea preda.
După eliminarea dispozitivelor din viața școlară, a observat că elevii petrec mai mult timp împreună, vorbesc, socializează și se joacă.
Este o schimbare aparent simplă, dar care spune multe despre felul în care telefonul poate ocupa spațiul rezervat interacțiunilor directe.
Sarah Novicoff, cercetătoare în domeniul educației preuniversitare la Public Policy Institute of California, consideră că efectele interdicțiilor ar trebui analizate și din perspectiva stimei de sine, a sănătății mintale și a relațiilor dintre colegi.
Deocamdată, literatura de specialitate nu oferă răspunsuri suficient de clare pentru toate aceste întrebări. Dar ele sunt la fel de importante ca rezultatele obținute la teste.
Există o limită importantă a măsurilor analizate de cercetători: interdicția din școală nu elimină utilizarea excesivă a telefonului în afara programului.
O parte dintre efectele negative asupra învățării ar putea fi provocate tocmai de obiceiurile digitale de acasă.
David Figlio, profesor la Universitatea din Rochester și autor al cercetării realizate în Florida, atrage atenția asupra unor consecințe posibile: deteriorarea calității somnului, probleme de sănătate mintală, distragerea atenției și reducerea timpului disponibil pentru teme sau lectură.
Un elev care nu mai poate utiliza telefonul la școală poate continua să petreacă ore întregi pe rețelele sociale seara, inclusiv înainte de culcare.
În plus, profesorii au observat că, în unele situații, telefoanele au fost înlocuite cu laptopurile primite de elevi de la școală, folosite pentru mesaje sau navigare pe internet în timpul lecțiilor.
Așadar, problema nu se rezolvă doar prin eliminarea smartphone-ului din clasă. Este nevoie și de educație digitală, de reguli asumate în familie și de o discuție mai amplă despre timpul petrecut în fața ecranelor.
Cercetarea Harvard nu susține că interzicerea telefoanelor va rezolva problemele sistemului de educație. Calitatea predării, pregătirea profesorilor, absenteismul, resursele școlilor și sprijinul acordat elevilor rămân factori esențiali pentru performanță.
Dar studiul arată că eliminarea unei surse importante de distragere poate contribui la îmbunătățirea învățării, iar efectele pot fi obținute printr-o măsură relativ accesibilă.
Una-două săptămâni suplimentare de învățare în fiecare an nu reprezintă o revoluție. Însă, dacă beneficiul se menține pe parcursul mai multor ani, diferența poate deveni semnificativă.
Poate că întrebarea importantă nu mai este dacă telefoanele mobile au ce căuta în școli, ci cum pot fi construite reguli care să le permită elevilor să fie conectați la lumea din jurul lor, nu permanent la ecranul din buzunar.
Surse și documentare:
Sorin Ionescu, ministrul delegat pentru învățământ preuniversitar, spune că sistemul de învățământ este îmbătrânit și este necesar ca statul să investească în tinerii profesori.
Ionescu: Fără o investiție în tinerii profesori, în 10-15 ani va trebui să aducem roboți în școală