Închide
salam și salman
de Oana Dimofte, fondatoare Educație Privată
Vineri seara: Salman Rushdie, unul dintre scriitorii cei mai importanți ai vremurilor noastre, a fost înjunghiat. În urmă cu mai bine de 20 de ani, fusese condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini, pentru ceea ce crease. Pe Twitter, vineri seara, numeroase postări aplaudau tentativa de omor.
Sâmbătă seara: Florin Salam, cântăreț de manele, a fost subiectul unui fake news istoric în România: moartea sa a fost anunțată de Știrile Pro Tv. Până la momentul dezmințirii, făcută chiar de Salam, numeroase postări îi aplaudau prezumtivul deces. Cu nici 24 de ore în urmă, o parte din autorii lor se declaraseră dezolați de tentativa de ucidere a lui Salman Rushdie și de fanatism.
Dincolo de spațiile și registrele în care acești doi oameni au ajuns să creeze, există ceva comun în reacția față de cazurile Salam și Salman: fanatismul. Cei care aplaudau atacul asupra lui Salman făceau asta pentru că îi detestau opera. Cei care aplaudau moartea lui Salam făceau asta din exact același motiv.
Indiferent dacă este un scriitor multipremiat sau un cântăreț de manele, să te bucuri de moartea cuiva pentru că îi detești opera înseamnă același lucru: fanatism.
Să nu îți placă rezultatul creației unui om este firesc. Să nu fii de acord cu efectul cultural a ceea ce produce este iarăși firesc. Să îi aplauzi moartea din acest motiv nu mai are nicio legătură cu afinitățile tale intelectuale. E doar o alegere a modului în care te raportezi la viață și la umanitate. Și nu spune nimic despre anvergura ta culturală. Spune doar că propria legitimare și propriile afinități artistice sunt mai importante decât viața unui om.
Nu genul de artă pe care îl apreciem ne dă dimensiunea propriei umanități. Felul în care ne raportăm la viață și la moartea semenilor noștri s-ar putea să fie un indiciu mai relevant.
Și, dacă aș avea încredere că răspunzi sincer, prima mea întrebare pentru tine e ce părere ai despre faptul că Adolf Hitler era un pasionat ascultător de Wagner.
