Măsurile în educație nu se iau doar pentru elevii din Pipera sau Dorobanți

Măsurile nu se iau doar pentru elevii din Pipera sau Dorobanți

de Marcel Bartic, profesor

Educația s-a transformat într-un produs de lux, la care au acces din ce în ce mai puțini copii.

Examenul de admitere la liceu va adânci inegalitățile din școlile românești și îi va favoriza doar pe cei care își vor permite să se pregătească în particular.

Cei care susțin această măsură se înșală amarnic crezând că formează elite și, în acest fel, demonstrează ce performanță fac ei în școală. Nu e nicio performanță să obții rezultate cu elevi dopați cu meditații, dincolo chiar de cât ar duce psihicul unui adolescent de 14 ani. Ai o bază de selecție extrem de restrânsă, condiționată de statutul social.

Atât.

N-am nicio îndoială că sunt copii absolut geniali prin cătunele din județele Iași, Teleorman sau Galați, dar, ce să vezi, ei nu vor avea niciodată șansa unui elev din orașele mari, dintr-o familie mai înstărită, de a da acest examen la un colegiu de renume. Pentru că nu învață poate într-o școală decentă, poate că nu au profesori capabili să le valorifice potențialul.

Povestea cu „cine vrea învață oricum” e o bazaconie ridicolă, vehiculată de unii care n-au învățat nimic în viața lor sau chiar n-au habar cum trăiesc sute de mii de copii în România.

E a miliarda oară, cred, când o spun: inegalitatea de șanse din sistemul românesc de învățământ o să ne îngroape pe toți.

Capac peste toate, Ministerul Educației a găsit de cuviință să propună tăierea burselor sociale pe perioada vacanței, ca și cum, între timp, copiii care beneficiau de aceste burse au câștigat la loto și petrec în Tenerife.

Când te gândești la un sistem de învățământ, trebuie să vezi dincolo de confortul personal, experiențele proprii, succesele sau dezamăgirile profesionale. Trebuie să te întrebi o chestie foarte simplă. În România avem undeva peste două milioane și jumătate de elevi în preuniversitar.

Cum vrem noi să arate, să se poarte și să știe lucruri peste zece ani? Peste douăzeci de ani? Peste treizeci de ani?

Vă încălzește cu ceva că cinci sau zece la sută dintre ei se vor mândri cu diploma vreunui colegiu faimos? Că au fost admiși la vreo universitate de renume? Da? Bravo. Între timp, veți și vom trăi cu ceilalți, cărora nu le-am dat șansa de a demonstra măcar că pot mai mult.

În prezent, nu doar că le-am luat șansa asta, dar îi mai și învinovățim că nu pot mai mult. E ca și cum zece atleți ar pleca de la aceeași linie de start, opt dintre ei ar avea o mulțime de obstacole pe traseu, iar noi îi blamăm că nu au scos același timp cu primii doi.

Măsurile în educație nu se iau doar pentru elevii din Pipera sau Dorobanți.

Dar ce știu eu?

Eu nu sunt expert în educație. Atâta mă duce pe mine capul să înțeleg lucrurile.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.