Închide
de Liviu Ardelean Faceți ce spune Daniel David, nu ce face el
Declarațiile lui Daniel David la podcastul lui Gojira confirmă ceea ce scriam în editorialul precedent: omul este complet rupt de realitate. Ministrul recunoaște senin că, în timpul facultății, n-a lucrat nici măcar o zi, pentru că a fost întreținut de părinți. Asta n-ar fi o problemă în sine, dacă astăzi nu ar avea tupeul să le spună studenților că soluția pentru a supraviețui este să își caute un job part-time. Fără să aibă idee câți dintre ei fac deja sacrificii enorme.
Domnul ministru își permite să facă pe moralistul pentru că „a văzut el în Occident” că acolo studenții lucrează. Numai că, în Occident, după cum a punctat și Gojira, condițiile socio-economice nu seamănă deloc cu cele din România. E simplu să dai lecții despre responsabilitate când n-ai simțit niciodată presiunea chiriilor exorbitante, a prețurilor la mâncare și transport, în timp ce te împarți zilnic între cursuri, seminare, examene și job. E și mai simplu să vorbești fără să știi că piața muncii din România nu le este deloc favorabilă studenților. Întreb și aici: când a discutat ultima dată Daniel David cu ministrul Muncii? Și când a cerut o analiză serioasă despre situația tinerilor din România, bazată pe date reale, culese din teren?
Ceea ce pare să uite ministrul este că salariile sale – de profesor, de rector la UBB și acum de demnitar – au venit și vin din bani publici, din taxele și impozitele plătite de români. Printre aceștia se numără și studenții pe care îi privește de sus, dar și părinții lor, care se chinuie să le asigure o șansă la educație.
A venit „pe cai mari” în guvern, dar va pleca fără să fi lăsat reforme concrete sau o urmă pozitivă în sistemul de învățământ. Și nu a preluat funcția dintr-o zonă gri a politicii, cum se întâmplă adesea, ci din vârful prestigiului academic: ca rector al celei mai mari universități din țară, după numărul de studenți, și cu un brand personal bine pus la punct.
Dar în brandingul personal există o regulă simplă: identitatea trebuie confirmată constant prin comportamente și rezultate. Imaginea nu se întreține doar cu diplome, discursuri sau funcții, ci prin congruența dintre ceea ce promiți și ceea ce livrezi. Iar când performanța lipsește, brandul personal – oricât de solid ar părea – se prăbușește ca un castel de nisip.
Exact asta s-a întâmplat în cazul lui Daniel David. Declarațiile sale ca ministru se află într-un registru complet diferit de discursurile academice sau de conferințele unde reușea să impresioneze publicul. Astăzi, incoerența măsurilor, lipsa de empatie și aroganța cu care abordează problemele contrazic imaginea de lider lucid și vizionar pe care și-o construise. O imagine ridicată într-o viață, pe care a reușit să o spulbere în câteva luni. Iar odată cu ea s-a stins și speranța celor care mai credeau în reformarea sistemului de educație.
Ar fi putut fi un ministru respectat. Avea șansa să demonstreze că un profesor universitar poate conduce cu viziune un domeniu atât de șubred. Dar a ales aroganța și ipocrizia. Cum să mai aibă susținere, când elevii și studenții sunt reduși la simple cifre, profesorii sunt trecuți cu vederea, iar părinții sunt obligați să bage mâna și mai adânc în buzunarul deja rupt?
Hai, toți studenții din România să își găsească joburi până mâine, ca să-i asigure domnului ministru salariul. Și ce dacă au deja unu`? Nu crapă așa repede. Să zică mersi că nu le sunt luați și boii de la bicicletă, ok? Faceți ce spune Daniel David, nu ce face el.
Ministrul David nu a avut job în studenție: „Am fost susținut de părinți”