Închide
Nu mi-am putut imagina că vreun ministru al Educației va fi atât de cinic încât să-i trimită pe studenți la muncă, în loc să-i sprijine să învețe. Este revoltător, domnule ministru Daniel David, să faceți astfel de declarații după ce ați aprobat tăierea burselor și reducerea facilităților de transport.
Să le spuneți tinerilor că „nu avem cultura jobului part-time” și să îi trimiteți către conducerile universităților pentru sprijin – deși știți foarte bine, din experiența de rector la UBB Cluj, că fără o lege sau o metodologie clară nu există mecanisme reale de ajutor – este incalificabil.
Nu sunteți primul politician care aruncă o astfel de replică. În 2021, Raluca Turcan, atunci ministru al Muncii, îi răspundea unui bărbat care spunea că nu poate trăi din salariul minim că ar trebui „să-și ia un al doilea job”. Astăzi, dumneavoastră le transmiteți studenților același lucru, sub pretextul „modelului american”.
Vă scrie cineva care nu a fugit niciodată de muncă, nici măcar în timpul studiilor. Am încasat primul salariu la 17 ani, în liceu. În facultate, m-am împărțit între două joburi part-time și cursurile la zi, pe care chiar le-am frecventat. Am absolvit cu media generală 8,89, am susținut licența cu 9,83, am avut bursă de merit.
Acum sunt masterand. În toamnă ar trebui să încep anul II, dar e posibil să abandonez și să-mi caut al treilea job part-time. Nu pentru că m-ați convins dumneavoastră, ci pentru că ați creat haos în sistemul de burse și nu știu dacă voi mai primi acel sprijin care îmi completa veniturile și îmi permitea să supraviețuiesc. Pentru că nu toți câștigăm salariile de la stat și nici afaceri cu autobuze școlare nu facem.
Și chiar și așa, mă consider un norocos: activez în presă, unde am un program flexibil și șefi înțelegători în timpul sesiunilor. Mulți colegi nu au avut același privilegiu. Unii s-au împărțit cum au putut între joburi și cursuri, alții au renunțat. Ați vrea să discutăm despre rata abandonului universitar?
Sau despre tinerii care, după ce finalizează facultatea, nu-și găsesc un loc de muncă nici după un an? Realitatea de pe piața muncii e crudă: cerințele angajatorilor sunt exagerate; atribuțiile pentru un singur post acoperă, de fapt, trei; programul face imposibilă susținerea vieții sociale. Iar după luni de interviuri și probe, studenții descoperă că salariul oferit abia acoperă chiria. Știți prea bine, fiind din Cluj-Napoca, cum arată prețurile la chirii. S-a înrăutățit situația și în alte județe.
Știți că facturile, transportul, alimentele – absolut totul – s-au scumpit. În aceste condiții, să le spuneți studenților că soluția e să mai muncească e obrăznicie. Bursele sunt un ajutor real, nu un moft.
Declarațiile dumneavoastră dovedesc că sunteți rupt de realitate, domnule ministru. Astfel de replici se aud de obicei de la oameni care nu au avut șansa, din păcate, să treacă printr-o facultate sau de la nostalgici ai comunismului, convinși că „pe vremea lor se făcea școală” și că, dacă ei nu au avut bursă, nici generațiile de azi nu ar trebui să primească.
Când ați discutat ultima dată cu ministrul Muncii? Ați cerut o analiză serioasă despre situația tinerilor în România? Nu pe rapoarte XYZ, ci pe teren, acolo unde studenții ar trebui „să-și ia un job”.
Cereți-vă scuze, apoi mergeți la muncă, domnule Daniel David. Nu la un al doilea job, ci la cel pentru care sunteți plătit din bani publici: să protejați educația și să găsiți politici sustenabile. Altfel, lăsați locul liber cuiva care știe să facă asta.
Ministrul Educației le recomandă studenților să meargă la muncă, după ce le-a tăiat bursele