Închide
Herbert J. Brown, un britanic din Londra care și-a susținut examenele școlare în 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial, a povestit, pentru BBC History, cum au decurs examinările. Relatarea lui este impredionantă:
Din păcate, la sfârșitul vacanței de vară din 1939, războiul a izbucnit pe 3 septembrie, iar majoritatea școlilor londoneze au fost evacuate în zone sigure ale țării. Acest lucru ar fi trebuit să ne coste un an de studii, dacă nu ar fi fost directorul care s-a angajat să ne îndrume în pregătirea examenului nostru în septembrie 1940. Ne-am întors la o școală goală, cu bănci improvizate în biroul mare al directorului, iar acesta a făcut tot posibilul. să ne învețe și ne-a acordat întreaga sa atenție.
Cu toate acestea, la vremea respectivă erau multe lucruri care ne îngijorau și a fost greu pentru noi toți. În vara anului 1940 au început raidurile de zi și până în septembrie Bătălia Marii Britanii era în plină desfășurare, dar rutina de zi cu zi a continuat la Londra și nu am auzit niciodată de vreo posibilitate de a anula examenele.
Cele patru zile ale examenelor au fost 10,11,12 și 14 septembrie 1940 și fiecare examinare pentru câte o materie școlară a trebuit să fie susținut în același timp în toată țara. Școlile mari au susținut examenul în spațiile proprii, dar elevii din cele mici, ca a noastră, au fost nevoiți să meargă în centre de examinare desemnate în acest sens. A trebuit să mergem într-o clădire din apropiere de Russell Square, în zona centrală din Londra.
Când am ajuns în prima zi, am descoperit că, deși clădirea scăpase de o lovitură directă, toate ferestrele fuseseră sparte, așa că aveam mult aer proaspăt în sala de examen. Din fericire, luna septembrie a avut vreme minunată și nu am avut probleme cu acest aspect. În timpul examenelor, dacă sirena pornea, toată lumea continua să scrie. Abia când se auzea artileria antiaeriană în apropiere ne duceam cu toții la subsol pentru a aștepta să se oprească bombardamentul. La subsol eram cu toții împreună și nu prea putea face cineva ceva să oprească candidații să vorbească și unii chiar aveau copiuțe. Când eram anunțați că bombardamentul s-a oprit, ne întorceam în sala de examene și reluam de unde rămăseserăm. Primeam timp suplimentar pentru a compensa timpul pierdut. A fost un mod foarte bizar de a susține un examen, dar nu-mi amintesc niciun raport despre modul în care procentele de promovare să fi fost comparate cu cele din restul țării sau cu anii precedenți, dar așa a fost. Presupun că unele concesii trebuie să fi fost făcute studenților londonezi, dar nu am auzit de nimic și ampicat la două materii. În câteva săptămâni am început să lucrez.
De multe ori mă întreb cum generațiile moderne ar fi tolerat o astfel de situație!
