Cu toate că nu am putut urmări integral meciul în care Simona Halep a învins-o pe Serena Williams în finala de la Wimbledon, m-am bucurat foarte tare de posibilitatea ca ea să fie câștigătoarea turneului din 2019. Am văzut, însă, în feed-ul meu din social media că visul a devenit realitate, iar Simona Halep a câștigat turneul și a făcut o întreagă țară fericită.
Aceasta reprezintă o poveste de succes care ar trebui să fie abordată în toate școlile și de către părinți, mai ales aici, în România.
Într-o postare pe Twitter din mai 2019, Simona a distribuit o fotografie cu ea, însoțită de următorul citat:
”Lucrurile mari se întâmplă atunci când ai visuri mari”.
Este povestea unei fetițe românce care s-a născut la țărmul Mării Negre, în Constanța, pe 27 septembrie 1991. Totul începuse normal. A fost botezată cu numele bunicii sale, era o fetiță care nu voia să mănânce atunci când era ora cinei, o fetițe care se mai și certa cu alți copii, atunci când se jucau împreună.
Când avea patru ani, într-o zi îl aștepta și îl privea pe fratele ei jucând tenis. La un moment dat, se plictisea foarte tare și a decis să ia o rachetă și să încerce să joace și ea. Acesta a fost un moment de cotitură în viața ei. De atunci încolo, întotdeauna avea racheta cu ea la antrenamente, atunci când ieșea la joacă și ajunsese chiar să o viseze. A avut norocul de a avea o familie care a susținut-o, ceea ce pare o întâmplare pentru mulți dintre noi. Totuși, prin a o susține, părinții săi au înțeles să își riște stabilitatea financiară, să facă credite la bănci, fără să știe ce avea să se întâmple dacă Simona nu ar avea succes în tenis. Norocul a însoțit-o, iar la 16 ani a găsit un sponsor dispus să îi acopere cheltuielile de deplasare la diverse turnee care s-au dovedit esențiale în cariera sa.
Într-unul dintre interviurile sale, Simona a spus: ”Nu mai știu exact câți ani aveam, mergeam la turnee și îmi era rușine să mă încălzesc înainte de meciuri. Mă încălzeam într-un colț sau în spatele vreunei clădiri. Am fost și un copil timid.”
În anul 2008, , cariera sa începuse să se întrezărească, cu toate acestea, nu cu multă vreme în urmă, în octombrie 2018, a fost diagnosticată cu hernie de disc. Ceea ce pe mulți oameni i-a determinat să aibă dubii că va mai câștiga vreodată un turneu mare de tenis. Simona știa că are visuri mari, așadar a făcut tot ce era posibil și a revenit cât a putut de repede pe terenul de tenis. În iunie 2019, după un turneu la Paris, avea să posteze următorul tweet: ”A fost o onoare să joc aici în calitate de deținătoare a titlului. Nu am fost suficient de bună astăzi, dar mă voi întoarce mai puternică.”
După ce am văzut cât era de fericită când a câștigat titlul de la Wimbledon, m-am întrebat cum aș putea să folosesc această uimitoare poveste de succes în educația fiicei mele și, de asemenea, pentru elevii mei. Iată cinci lucruri la care m-am gândit:
1. Din când în când, dați-le voie copiilor să se plictisească și să descopere ceea ce le place. Amintiți-vă din povestea Simonei că totul a început la antrenamentul fratelui său.
2. Aveți încredere în copilul vostru Nu ca să reușească în ceea ce fac, ci pentru ca ei să știe că părinții lor îi susțin și, pe cale de consecință, să aibă visuri pe cât de mari și le doresc.
3. Munca serioasă deschide porți. Nu cred că norocul a fost singurul motiv datorită căruia Simona și-a găsit sponsorul acela la vârsta de 16 ani. A fost o răsplată pentru munca ei susținută și pentru dedicarea sa.
4. Faptul că un copil este timid nu înseamnă că nu poate să aibă succes în viață.
5. Succesul este o călătorie lungă, plină cu multe obstacole și eșecuri. Opriți-vă din a încerca să neteziți drumul copiilor voștri, pregătiți-i să poată merge pe orice cale pe care ei și-o aleg.
Versiunea pentru YouTube a articolului:
