Închide
bebelușul activitate fizică
Dezvoltarea neuromotorie sau activitatea fizică a copilului mic de la naștere și până la mers și imediat după mers este indispensabilă bunei sale dezvoltări nu doar motrice ci și cognitive și emoționale
Deoarece copilul mic învață și trăiește experiențe și își integrează toate informațiile necesare cunoașterii, prin intermediul mișcărilor pe care le face atât în brațele adulților, cât și în pătuț sau pe sol, este indispensabil să îl lăsăm să se miște în acest fel.
În psihomotricitate, dimensiunile pe care trebuie să le integreze copilul mic pentru o bună dezvoltare pe toate cele 3 planuri descrise mai sus sunt: lateralitatea (stânga- dreapta), verticalitatea și orizontalitatea. Toate aceste 3 dimensiuni se dezvoltă prin următoarele etape care nu trebuie blocate de către adult: răsturnările pe o parte și cealaltă (rostogoliri pe care trebuie să ajungă să le facă singur, punerea pe burtă în jurul vârstei de 4 luni – din nou trebuie să ajungă să se pună singur, trecând prin stadiile de dezvoltare a rostogolirilor laterale. Urmează etapa de târâit pe sol în care își vede mâinile în față și aici se dezvoltă reflexul de parachute, adică învață să își pareze viitoarele căderi prin utilizarea mâinilor și tot în acest stadiu încep să utilizeze degetul mare de la picior ca punct de ancorare în sol care le permite propulsarea în viitoarea etapă a dezvoltării și anume mersul de-a bușilea. Aici își utilizează foarte mult degetele mari de la picioare ca propuslori , și acestea le permit si dezvoltarea normală și functională a boltei piciorului și previne apariția piciorului plat dar și a talus valgus (picioare care cad spre interior).
Abia trecând prin aceste etape va fi cu adevărat pregătit pentru mers, atât din punct de vedere al dezvoltării scheletului și coloanei vertebrale cât și din punct de vedere al integrării celor 3 dimensiuni. În ceea ce privește mersul și achiziționarea lui , trebuie să se petreacă în mod cât mai natural: nu se ține de mâini pentru că ei învață să se echilibreze cu ajutorul acestora, nu se țin de sub axile, ci de bazin. Și în nici un caz nu se folosesc premergătoare sau hamuri. Premergătoarele sunt nocive pentru bebelușul care ar trebui să se târască nu să fie verticalizat artificial. În acest fel poartă o greutate care riscă să ducă la deformări la nivelul articulațiilor. De asemenea , copiii puși în premergător își vor oraganiza rău propria coordonare temporo-spațială, nu își dezvoltă viziunea în jos, atăâ de utilă viitoarelor coborări de trepte si trotuare iar limita propriului corp este destructurată. Premergatorul lovește des mobilele și obiectele din jur, senzații puternice, osoase și vibratorii. Riscă prin urmare să devină dependent de acest tip de senzații, să investească mai puțin în zona pielii ca înveliș și limita între sine și non-sine.
Dr Laura Cupșa – Medic specialist medicină fizică și reabilitare medicală. Medic specialist medicină sportivă. O puteți întâlni pe www.amrost.ro și la KINETO MEDICAL HEALTH .
Citește și
