Închide
ați completat opțiunile pentru admiterea la liceu
de Larisa Gojnete, profesoară
E acea perioadă când se completează opțiunile pentru admiterea la liceu. Și voiam să las aici, poate folosește, o perspectivă. Nu pentru că aș considera că e singura bună, ci pentru că în mod real consider că este una dintre cele pe care destui părinți le pierd din vedere.
Ce criterii folosim, totuși, atunci când ne gândim ce liceu ar trebui să urmeze copilul nostru?
Este, printre ele, și dorința copilului? Cât de mult spațiu are el să spună ce-și dorește? Cât de mult considerați că știți voi mai bine și cât de mult îi lăsați și lui spațiu să spună, măcar, care crede că ar fi binele lui?
Am cunoscut copii profund nefericiți, în clase cu nivel foarte ridicat. Am cunoscut copii frustrați, după ce, în urma evaluării naționale s-au trezit în fața posibilității de a opta pentru licee foarte bune, dar cărora nu le făceau față.
Am cunoscut copii care au terminat colegii naționale dintre cele foarte bine poziționate în ierarhii care vorbesc doar de medii și promovabilitate la bacalaureat, cărora efortul din liceu le-a devenit inutil și le-a luat timpul pe care l-ar fi putut dedica pasiunii lor.
Dar am cunoscut și copii fericiți și mulțumiți – și de alegere și de locul pe care-l aveau în școala lor. De obicei, acești copii sunt cei în care contează și opțiunea lor.
Poate că, de fapt, e despre altceva: despre încredere.
Câtă încredere avem, de fapt, în copilul nostru?
La 14 ani nu va lua întotdeauna decizia perfectă. Nici noi, ca adulți, nu reușim asta de fiecare dată. Dar poate începe să învețe să ia decizii bune dacă are lângă el un adult care îl ascultă, îl ghidează și are încredere în el.
Alergăm să alegem în locul lui, din convingerea că „știm mai bine”. Și poate că știm mai bine, uneori. Dar atunci când nu îl lăsăm să ia parte la decizii privind viitorul lui îi transmitem, de fapt, și un alt mesaj: nu am suficientă încredere că poți să înțelegi ce ți se potrivește.
Nu înseamnă că îi lăsăm lui întreaga responsabilitate. Suntem adulții și este firesc să-i oferim informații, să-i punem întrebări, să-l ajutăm să vadă consecințele unei alegeri. Dar între a decide pentru el și a decide împreună cu el este o diferență uriașă.
Uneori, cea mai importantă lecție pe care o învață un copil la 14 ani nu este cum să intre la cel mai „potrivit” liceu, ci că vocea lui contează. Că părinții îl iau în serios.
Iar încrederea pe care i-o oferim acum poate deveni încrederea pe care o va avea, mai târziu, în propriile alegeri.
E ceva ce le reamintesc părinților care-mi cer sfaturi în perioada asta în privința liceului, a profilului… : TU ÎȚI DOREȘTI UN COPIL FERICIT. Și de multe ori afirmația aceasta, primită într-un moment încarcat de atâtea întrebări, oferă claritatea de care au nevoie.
Succes tuturor!