Închide
Ce-ar face un balaur cu șapte capete dacă ar primi o tabletă? Ar renunța la câteva dintre ele ca să-și simplifice viața, ar folosi dispozitivul pe post de armă sau, pur și simplu, l-ar mânca?
La întâlnirea de duminică, 11 octombrie, de la Liceul Teoretic Național, răspunsurile copiilor au transformat o întrebare năstrușnică într-o lecție despre imaginație și puterea poveștilor.
Scriitoarele Adina Rosetti și Ana Maria Sandu, alături de psihologul Andrei Cris Mogoș, au intrat în dialog cu elevii despre cărțile care îi captivează, personajele care le rămân în minte și întâmplările din viața reală care pot deveni literatură.
Întâlnirea a făcut parte din proiectul „Ești vecin cu literatura în Sectorul 1”, susținut de Primăria Sectorului 1,
Întâlnirea a fost moderată de Anca Moraru, profesoară de socio-umane la Liceul Teoretic Național, și Oana Dimofte, jurnalistă și co-fondatoare a publicației Educație Privată. Discuția a fost construită ca un dialog cu elevii, în care întrebările și experiențele lor au avut un rol central, de la poveștile inventate înainte de culcare până la personajele care îi fac pe cititori să vrea să afle ce se întâmplă în continuare.
Ce-ar face un balaur cu șapte capete dacă ar primi o tabletă? Ar folosi-o ca armă, ar încerca să o mănânce sau ar renunța la șase dintre capete, lăsând tehnologia să preia toate grijile lui?
Întrebarea, lansată de scriitoarea Adina Rosetti în dialogul cu elevii, a stârnit răspunsuri neașteptate și a deschis o discuție despre ingredientul fără de care nicio poveste nu poate exista: imaginația.
Adina Rosetti a crescut într-o lume în care poveștile se inventau și se spuneau înainte de culcare. Părinții și bunicii îi citeau, iar mama ei a început, la un moment dat, să născocească povești în care fetița avea propriul rol. Așa a descoperit bucuria de a intra într-un univers imaginar, dar și dorința de a-l continua pe cont propriu.
Poate că de aici vine și una dintre particularitățile cărților sale: refuzul de a accepta că lucrurile trebuie să fie exact așa cum le știm.
De ce să fie zmeul întotdeauna personajul rău? De ce să nu ne imaginăm ce face o vrăjitoare când nu zboară pe mătură? Și ce s-ar întâmpla dacă un balaur ar înlocui șase dintre cele șapte capete cu o tabletă, ca să-și gestioneze mai ușor amintirile, planurile și socotelile?
Din asemenea întrebări s-au născut cărți precum De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură și De ce și-a pierdut balaurul tableta.
În universul Adinei Rosetti, personajele basmelor nu mai sunt condamnate să joace rolurile pe care li le-au atribuit alții. Pot avea alte preocupări, pot face greșeli și pot ajunge în situații pe care nimeni nu le-ar fi anticipat.
Ce-ar fi dacă microfonul care nu funcționează s-ar transforma într-un balaur?
Dacă o expresie precum „a-ți lua lumea în cap” ar deveni o întâmplare adevărată?
Dacă, dincolo de ceea ce vedem în fiecare zi, ar exista o altă lume, în care regulile sunt complet diferite?
Adina Rosetti le-a propus copiilor să privească realitatea cu atenție și să observe detaliile pe care adulții, adesea prea ocupați, le trec cu vederea: gesturile oamenilor, felul în care vorbesc, o întâmplare neobișnuită sau un animal care se comportă ciudat. Toate pot deveni puncte de plecare pentru o poveste.
Iar pentru cei care cred că imaginația este suficientă ca să scrii, scriitoarea a adăugat o nuanță importantă: trebuie să fii și un bun observator al lumii din jur. Poveștile nu apar doar din neant. Uneori, pornesc de la ceva cât se poate de real, peste care așezi întrebarea potrivită.
Poate că acesta este și unul dintre cele mai interesante exerciții pe care le pot încerca părinții împreună cu copiii: să pornească de la o întâmplare obișnuită și să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă lucrurile ar lua-o brusc într-o altă direcție. Nu trebuie să iasă o capodoperă. E suficient să înceapă o poveste.
Pentru Ana Maria Sandu, cărțile de călătorie sunt o invitație de a descoperi lumea dincolo de ceea ce ne este familiar. Prin aventurile personajelor sale, copiii întâlnesc alte locuri, obiceiuri și moduri de viață, iar lectura devine un prilej de explorare și de descoperire.
Iar atunci când o carte ajunge în mâinile unui nou cititor, povestea nu se încheie: personajele pornesc, din nou, la drum
Totul a început cu În țara vacilor fericite, un volum pe care nu l-a conceput ca începutul unei serii. Dar personajele au prins viață, iar autoarea și-a dorit să le trimită în noi aventuri. Au urmat Portocalia și Străvezi lumea, trei povești care îi poartă pe cititori prin locuri diferite și le dezvăluie alte obiceiuri, mâncăruri și moduri de a trăi.
În spatele poveștilor se află și o experiență personală: o călătorie lungă făcută alături de o pisică deloc încântată de drum. „Să călătorești 2.000 și ceva de kilometri cu o pisică […] nu e chiar cel mai ușor lucru din lume”, le-a spus scriitoarea copiilor. A fost, după cum a explicat, atât motorul seriei, cât și o declarație de dragoste pentru cărțile de călătorie pe care le citise de-a lungul timpului.
În volume, personajele schimbă mijloacele de transport: pornesc cu mașina în În țara vacilor fericite, zboară cu avionul în Portocalia și se îmbarcă pe un vapor în Străvezi lumea. Fiecare drum devine o ocazie de a descoperi lumea dincolo de propriile repere.
Un alt personaj important în povestea seriei este Sofia, o fetiță pe care Ana Maria Sandu a vrut să o apropie de lectură. Scriitoarea a povestit că Sofia a devenit personaj în cărțile sale, alături de o pisică și o muscă. Așa, poveștile au devenit o invitație la aventură pentru micii cititori.
Ana Maria Sandu le-a vorbit elevilor și despre felul în care se construiește o carte ilustrată.
În volumele sale, Oana Ispir este coautoarea care dă chip personajelor și le oferă propria interpretare vizuală. Cele două limbaje, cel al textului și cel al ilustrației, nu se suprapun perfect, ci se completează.
Scriitoarea a mărturisit că și ea a așteaptă cu nerăbdare să vadă cum își imaginează ilustratoarea personajele create de ea. Tocmai această diferență de perspectivă face ca o carte să poată deschide mai multe lumi în același timp.
În atelierele organizate împreună cu Oana Ispir, copiii pot experimenta la rândul lor acest proces: scriu, desenează și descoperă cum se transformă o idee într-o carte ilustrată.
Pentru Ana Maria Sandu, lectura este și o formă de călătorie. Una care nu cere bilete și bagaje, dar care îi poate duce pe copii departe, spre locuri necunoscute și experiențe noi. Iar fiecare cititor care deschide una dintre cărțile sale oferă personajelor încă o șansă de a porni la drum.
Andrei Cris Mogoș, psiholog care lucrează în principal cu copii și adolescenți, a abordat relația dintre lectură, curiozitate și dezvoltarea capacității de a înțelege situații din perspective diferite.
El a vorbit inclusiv despre copiii care își doresc să citească, dar pentru care textele lungi sau paginile cu litere mici pot reprezenta o dificultate. În astfel de situații, este important ca adulții să găsească modalități de a păstra vie curiozitatea copilului și de a-l ajuta să descopere ce îi place în procesul lecturii.
Psihologul a explicat că preferințele de lectură pot avea legătură cu interesele și nevoile copilului, fără ca alegerea unei anumite cărți să definească automat personalitatea acestuia.
Mai important este felul în care copilul se raportează la ceea ce citește. Întrebări precum „Ce ai fi făcut tu?” sau „Ce s-ar fi întâmplat dacă personajul ar fi ales altfel?” îl pot ajuta să exploreze alternative, să înțeleagă consecințele unor decizii și să își dezvolte capacitatea de a construi perspective diferite.
Literatura devine astfel mai mult decât o succesiune de întâmplări: poate fi un spațiu în care cititorul își exersează imaginația, își pune întrebări și descoperă noi moduri de a interpreta realitatea.
Anca Moraru a prezentat câteva dintre inițiativele prin care Liceul Teoretic Național încearcă să transforme lectura într-o experiență activă, adaptată vârstei și intereselor elevilor.
În ciclul primar, copiii sunt încurajați să realizeze recenzii de carte în care să vorbească despre ceea ce le-a plăcut, ceea ce nu li s-a părut interesant și aspectele cu care au rezonat.
În cazul elevilor mai mari, proiectul Boovie le oferă ocazia de a transforma o carte într-un trailer video, pornind de la scenariu și ajungând până la montajul final.
Astfel de activități îi ajută pe elevi să treacă de la lectura propriu-zisă la interpretare și creație. În plus, posibilitatea de a alege cartea pe care o citesc devine importantă pe măsură ce înaintează în vârstă, mai ales în preadolescență și adolescență.
Unul dintre momentele întâlnirii a fost discuția despre poveștile pe care copiii înșiși au încercat să le scrie. Unii au povestit despre personaje inspirate din familie și din cercul de prieteni, în timp ce alții au transformat în subiect de poveste întâmplări reale, precum plecarea de acasă a unei pisici care s-a întors după trei zile.
Exemplele au oferit un punct de plecare pentru a discuta despre sursele de inspirație ale scriitorilor. Realitatea din jur, experiențele personale, relațiile dintre oameni și chiar întâmplările aparent neînsemnate pot deveni material pentru ficțiune.
La final, întrebările copiilor au continuat: cât timp îi ia unui autor să scrie o carte și cum știe când povestea este gata?
Adina Rosetti le-a explicat că durata diferă în funcție de proiect. Unele texte pot fi scrise în câteva zile, în timp ce alte cărți presupun ani de muncă. Scrierea este urmată de un proces la fel de important: rescrierea, revizuirea și eliminarea pasajelor care nu își mai au locul în poveste.
Întâlnirea de la Liceul Teoretic Național face parte din proiectul „Ești vecin cu literatura în Sectorul 1”, finanțat de Primăria Sectorului 1 și dezvoltat de Asociația Tech and Tonic, organizația care a inițiat Harta Literară, prima hartă interactivă a locurilor literare din România.
Prin întâlnirile cu scriitori și prin activitățile dedicate literaturii, proiectul aduce cărțile mai aproape de comunitate și creează contexte în care cititorii pot intra în dialog direct cu autorii.
Întâlnirea de la Liceul Teoretic Național a arătat că apropierea copiilor de lectură poate începe cu o întrebare, cu un personaj neobișnuit sau cu o întâmplare din propria viață. Iar atunci când copiii au libertatea de a-și exprima ideile, de a pune întrebări și de a descoperi cărți care îi interesează, lectura poate deveni nu doar o activitate școlară, ci și o experiență personală, cu sens.