De ce ne temem de educația sexuală?
14 Martie 2021, 17:24
Marcel Bartic, profesor: ”Atitudinea asta spune niște lucruri mai degrabă despre noi. Despre educația sexuală pe care o avem noi. Despre tabu-urile, fricile și ignoranța noastră.”
Imaginați-vă următoriul scenariu:
Sună de intrare. Elevii revin în sala de clasă, se așează în bănci, băi, ora asta ce-avem, nu știu, stai să mă uit în orar, a, ora de educație sexuală. Am avut vreo temă? Nu știu, stai să verific, a, ceva cu orgasmul multiplu, trebuia să-i luăm un interviu vecinei de la patru, ai de capul meu, am uitat, caută repede ceva pe net. Ușa se deschide, intră o doamnă sexy, office style, lasă catalogul pe catedră, bună ziua, dragilor, vă era dor de mine? Astăzi am un subiect mișto pentru voi, ia să văd, ce știți despre ménage à trois? Nu? Nimic? Ia, trei voluntari la mine, facem o demonstrație.
Pare stupid? Absurd? Sigur că da. Pentru orice om rațional și educat. Pentru o bună parte a societății românești, nu.
Asta cred mulți dintre concetățenii nostri că înseamnă educația sexuală.
Degeaba există tone de informație la un click distanță. În zadar le spui că sunt state în Europa în care se fac ore de educație sexuală de prin anii ’70, că există studii și recomandări făcute de experți ai Organizației Mondiale a Sănătății și că în spatele acestor programe școlare stă o armată de profesori și psihologi. Că educația sexuală se referă la învățarea despre aspectele emoționale, cognitive, sociale și fizice ale sexualității. Că îi ajută pe copii și pe tineri să recunoască un abuz sau că ajută la viață sexuală sănătoasă și responsabilă. Inutil chiar și cu argumente banale precum că nici o lege din lume n-ar permite genul ăsta de discuții într-o școală cu niște minori. Nu, domnule, Occidentul ăsta decadent atentează la inocența copiilor noștri, las c-am citit eu pe internet, nu se poate, Georgică mamă, vor ăștia să te învețe despre masturbare, ia treci tu la teme, ce te hilizești aicea?
Atitudinea asta spune niște lucruri mai degrabă despre noi. Despre educația noastră sexuală. Despre tabu-urile, fricile și ignoranța noastră. Despre statutul femeii în societatea românească.
Ia hai să vedem care e inocența în care cresc copiii din țara asta.
Uite, spre exemplu, situația în care o fată e hărțuită sau violată. Domne, nu e bine, da și ea și-a căutat-o, cum te îmbraci în halul ăsta și ieși noaptea pe străzi, o fată cuminte nu face asta, serios, n-o fi vrut da nici viol n-a fost. Băiatul a greșit dar, na, la tinerețe cine nu greșește, hai, nu mai facem o dramă dintr-asta, sunt tineri, le trece.
Victimele violenței domestice, ia uite alt exemplu frumos de inocență. Hai, lasă, și ce dacă i-a dat o pălmuță acolo, un pumn, un cap în gură, au copii, ce divorț, doar n-o să strice nebuna casa doar pentru atâta lucru. Se mai ceartă oamenii, se mai împacă, ce să-i faci, așa e în căsnicie, femeie, vezi-ți de treabă, faci familia de râs.
Și vezi că, dacă te duci la biserică, baticul și să ai grijă să nu intri în zilele acelea… Că e cu necurăție, cu dintr-astea, și nu e voie. Da batic de ce? Păi, părul descoperit înseamnă desfrânare, destrăbălare, deci nu se cade. Păi și ce nu se mai cade? Păi, sexualitatea în general. Dacă ești femeie, mai ușor cu dorințele trupești că-nseamnă că ești ușuratică, la bărbați merge, că de-aia sunt bărbați.
Cam atât despre educația noastră sexuală.
De ce cred că școala trebuie să se ocupe de asta?
Din același motiv pentru care n-aș lăsa nici educația rutieră pe mâna părinților. Pentru că nu toți au permis de conducere. Nu toți părinții au educația și cunoștințele necesare să-și îndrume copiii într-o zonă atât de sensibilă pentru dezvoltarea lor psihică și emoțională. Iar copiii nu sunt proprietatea lor. Sunt lucruri care țin de educația lor la care trebuie să accepte că nu se pricep. Și trebuie să lase un specialist să se ocupe de asta.
Sigur, mai rămâne să vedem și de unde luăm specialiștii ăștia. Că nu prea-i avem.
