Profesorul Marcel Bartic se alătură echipei Educație Privată, ca editorialist permanent

Profesorul Marcel Bartic devine, de astăzi, membru al echipei Educație Privată. El va fi editorialist permanent și va comenta pe platforma noastră noutățile importante din domeniul educației. 

Educație Privată a avut onoarea de a găzdui și până acum texte de opinie ale profesorului Bartic, iar acum suntem cu atât mai mândri că parteneriatul nostru devine mai solid.

Cum se prezintă profesorul Marcel Bartic:

La bază, Marcel Bartic este profesor de istorie. Asta și-a dorit și știe să facă de când se știe. În general, nu are astâmpăr și se implică în tot felul de proiecte legate de activismul civic, popularizarea științei, educația digitală, studiul Holocaustului, drepturile minorităților și, când crede că nu-l vede nimeni, scrie la gazetă tot ce-i trece lui prin cap că merge bine sau nu în școala românească.

A absolvit Facultatea de Istorie și un program de master în cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După ce profesorii lui i-au dat diploma de absolvire, dând slavă Domnului că au scăpat de o asemenea pacoste, Bartic a ajuns să predea istoria într-o școală pe malul Prutului dintr-o comună ascunsă printre dealurile Bohotinului. A stat în gazdă, a făcut naveta pe jos până la șosea în fiecare săptămână, a tăiat lemne, a cărat apă de la fântână și a avut niște elevi absolut minunați, care l-au făcut să se îndrăgostească iremediabil de meseria asta. Ei l-au învățat toată pedagogia pe care o știe.

A predat câțiva ani buni prin școli din mediul rural din județele Iași și Neamț, învățând că omul sfințește locul și că nu contează unde ești profesor câtă vreme pui suflet și ești responsabil față de copiii din fața ta. În acești ani, a avut și o scurtă experiență jurnalistică, în calitate de reporter la Ziarul de Roman, unde a scris despre școală, cultură locală și accidente rutiere. Calificarea la locul de muncă într-o redacție i-a trezit gustul pentru scris și de atunci tot strică liniștea cititorilor cu articole de tot felul și modeste încercări literare până când i-o da careva de cap cu ele.

În 2008, a dat concursul de titularizare pe București, unde odihnea liniștit un singur post vacant pe istorie și pentru care se ambiționau vreo sută de candidați. Accidental, Bartic a luat postul, obținând cea mai mare notă și, uite așa, s-a trezit profesor pe malurile Dâmboviței. Entuziast, s-a implicat în toate proiectele educaționale posibile și imposibile, toate cursurile la care l-au primit organizatorii și, unde nu l-au primit, a inventat el vreo două.

În timpul liber, ca hobby, a cărat mobilă și a lucrat la un call-center pentru că facturile și chiria se încăpățânau să nu se plătească doar din salariul de profesor.
În scurt timp a ajuns să aibă colaborări și cu învățământul particular, experiență care i-a arătat o față a educației care i s-a părut altfel decât ce știa el până atunci și l-a convins să rămână acolo pentru următorii zece ani. Un timp, a ocupat și funcția de director al unei școli particulare, ceea ce l-a adus în contact cu tot ce înseamnă organizarea instituțională a sistemului nostru de învățământ.
Consumator de symphonic metal, biciclist din convingere și șofer de nevoie, umanist și evoluționist până în măduva oaselor, Bartic scrie exact cum vorbește și spune exact ce gândește. Uneori prea exact, dar nimeni nu-I perfect.