Închide
Ce nu înțelege purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române
de Marcel Bartic, profesor
Răspuns domnului Agachi
Ce nu înțelege domnul Adrian Agachi, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, e că nemulțumirile, comentariile, observațiile referitoare la Biserică sunt, din perspectiva cetățeanului, a plătitorului de impozite, absolut legitime.
Ca ateu, pot să trec peste cât costă un botez, o nuntă sau o înmormântare. Nu e treaba mea cine și de ce merge la cuvioasa Parascheva. Nu sunt eu în măsură să mă pronunț cu privire la dogmele și interdicțiile specifice unei confesiuni deși, sigur, am putea polemiza amical la un pahar de vorbă.
În calitate de cetățean însă mă interesează cum cea mai mare organizație religioasă din România influențează politicile publice din țară. În calitate de profesor și părinte mă interesează cum se face religie în școală și cum interferează dogmele predate copiilor cu adevărul istoric sau cel științific.
Am tot dreptul să mă pronunț cu privire la standardele de evaluare, puse în dezbatere publică de către chiar Ministerul Educației. Nu poți să spui că da, dezbateți-le pe alea la istorie, matematică sau biologie, dar de religie nu vă atingeți. Dacă pentru înscrierea la ora de religie se face un lobby puternic, e pusă strategic în mijlocul programului să nu poți lua copilul acasă, atunci nu văd de ce ar trebui să-și ceară cineva scuze când propune părinților să nu-și înscrie copiii la această materie.
Adică cum, e democrație și libertate de exprimare numai când ne convine, domnule Agachi?
Nu poți să-mi spui că nu e treaba mea să discut statutul profesorului de religie în școală, când această materie este singura (facultativă) pentru care se constituie posturi titularizabile. Este un nonsens legislativ. Nu poți să faci o catedră titularizabilă pe patru ani pe o materie facultativă, pe care la anul o poți avea sau nu. La religie se poate.
Nu poți să te opui educației sexuale în școli, militând pentru inocența copiilor, dar să taci chitic când episcopul de la Huși viola seminariști. Nu poți să te pui de-a curmezișul împotriva marșului Pride după ce n-ai scos un cuvințel cu privire la Pomohaci. Nu poți să ceri bani (publici) pentru Catedrală, dar să te simți ofensat că-ți bate lumea obrazul că mergi în Mercedes sau că-i cânți „vrednic este” lui Dragnea.
Este ipocrizie. Te discreditezi complet.
În plus, e curios cum și de când vorbește domnul Agachi în numele tuturor copiilor și părinților din România. Simpla apartenență la un cult e un soi de cec în alb, care justifică orice acțiune a acestuia? Să punem atunci asta și în formularul de recensământ. Bună ziua, mă declar ortodox, prin urmare sunt de acord din oficiu cu absolut orice spune și face Biserica în numele meu. Măcar să știm cum stăm. Presupunând însă că în România sunt 10%, hai 5%, fie și 1%, părinți care vor altceva pentru copiii lor, este fix dreptul lor constituțional să li se ofere, prin sistemul public de învățământ, pentru care plătesc taxe și impozite, acest fel de educație. Nu e domnul Agachi în măsură să se pronunțe în numele lor.
Democrația nu înseamnă dictatura majorității.
Voi vreți religie. Noi vrem educație sexuală. Nu e treaba noastră de ce vreți voi religie, nu e treaba voastră de ce vrem noi educație sexuală.
Scandalos este, de asemenea, monopolul pus pe suferința provocată de regimul comunist. Domnul Agachi uită sau chiar nu știe despre suferințele Bisericii Greco-Catolice, ai cărei preoți și episcopi au murit în pușcăriile comuniste, iar bisericile lor au fost date în 1948 Bisericii Ortodoxe. Baptiștii, martorii lui Iehova, penticostalii au avut de suferit în timpul regimului comunist. Homosexualii au avut de suferit, domnule Agachi, în urma Decretului 200 Cod Penal. Bătuți, închiși, torturați doar pentru că s-au născut așa. Femeile au avut de suferit, îngrozitor, oribil, umilitor, în urma decretului 770 din 1966, care interzicea avortul, a, uite, ce coincidență frumoasă cu viziunea domnului Agachi, și domnia sa e împotriva avortului.
În plus, tare mi-ar plăcea o conversație legată de preoții și călugării care au colaborat cu Securitatea. Ce spuneți, domnule Agachi? Sunteți anticomunist, n-ar trebui să aveți ceva împotrivă, nu-i așa?
A, stați un pic. Comuniștii au fost împotriva avortului, domnul Agachi este împotriva avortului. Deci domnul Agachi e comunist? Sigur că nu, e o asociere forțată. Cum e și aia că toți ateii sunt comuniști.
Că veni vorba, cum nu toți comuniștii au fost atei, n-o să vă vină să credeți, domnule Agachi, nici ateii nu sunt toți comuniști. De la Democrit, Epicur și Protagoras din Grecia antică sau romanul Lucretiu încoace au fost și sunt o mulțime de oameni care au respins existența unei divinități și, ce să vezi, nu toți aveau tabloul lui Stalin pe perete.
Ba chiar, creștini nostalgici după Ceaușescu, Ion Antonescu, Corneliu Zelea Codreanu, creștini care urăsc evreii, homosexualii, străinii, romii, persoanele de culoare, poți întâlni destul de des. Evident, nu sunt toți, dar sunt mulți. Atei nostalgici după comunism în zilele noastre nu prea ai să vezi.
Criticile aduse Bisericii și slujitorilor ei sunt, din perspectivă civică, absolut legitime. Sigur, nu toți preoții sunt de criticat, cu siguranță nici toți credincioșii.Cu atât mai puțin dreptul cuiva de a crede în Dumnezeu.
Unii însă, da, sunt.
A te poziționa însă critic cu privire la ipocrizia unora dintre ei, fanatismul lor, lipsa de discernământ, analfabetismul științific, fariseismul, obscurantismul religios nu este o ofensă adusă credinței, domnule Agachi.
Nu aveți proprietatea termenilor.
Un ultim gând, domnule Agachi.
Dacă cineva ar interzice mâine dreptul de a te ruga și de a merge la Biserică, noi, ateii, cârcotașii, vom fi primii care vom protesta, pentru că libertatea de conștiință este o valoare universală, dincolo de ateismul sau credința fiecăruia dintre noi.
Mă întreb dacă o fi valabilă și reciproca.
Patriarhia, după declarațiile Corinei Atanasiu: „Așteptăm scuzele pentru jignirile aduse BOR”