Închide
Am analizat notele de la simularea examenului de bacalaureat
de Cătălin Zaman, profesor de limba și literatura română și director al Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Buzău
Am analizat notele de la simularea examenului de bacalaureat și nu pot să nu spun, cu toată sinceritatea: avem o problemă serioasă de coerență și responsabilitate în evaluare.
Sunt pentru proteste, pentru apărarea drepturilor noastre, dar nu pot fi de acord cu superficialitatea. Cum să cerem respect, stabilitate și condiții mai bune, dacă noi, la rândul nostru, nu reușim să oferim elevilor corectitudine și consecvență?
Am avut lucrări unde diferențele dintre evaluatori au depășit două puncte. Nu vorbim de nuanțe fine. Vorbim de situații în care un elev primește 20 de puncte la textul argumentativ de la un corector și 7 de la altul. Sau 24 de puncte la Subiectul III din partea unui profesor și 8 din partea altuia.
Cum este posibil așa ceva? Ce criterii folosim, de fapt? Cât de bine sunt înțelese baremele și, mai ales, ce măsuri se iau atunci când aceste discrepanțe sunt vizibile clar în platformă?
Pentru că ele sunt vizibile. Se poate vedea cine și cum a evaluat.
Dar dincolo de profesori, mă gândesc la elevi, la copiii noștri. Ce înțeleg ei din asta? Ce încredere să mai aibă într-un sistem care le poate schimba rezultatul radical în funcție de cine le corectează lucrarea? Cum să nu fie demotivați? Cum să nu simtă că efortul lor depinde de hazard?
Evaluarea nu este un detaliu tehnic, este o responsabilitate majoră, este despre echitate, despre șanse egale, despre viitorul unor copii.
Dacă vrem să fim credibili când cerem respect, trebuie să începem prin a ne respecta propria profesie și pe cei pentru care lucrăm.
Seriozitatea nu este opțională. Este fundamentul.