Închide
de Marcel Bartic, profesor antivacciniști
Dintr-un firesc reflex de legitimă apărare, am să vă rog mai întâi să lăsați pietrele jos și să amânați procesul de lapidare (măcar) până terminați de citit aceste rânduri. Furcile, topoarele sau ce alte obiecte contondente mai folosiți dumneavoastră când vă luptați cu demonii plandemiei. Nu vreau să vă conving să vă vaccinați, nu vreau să vă învinovățesc pentru alegerea pe care ați făcut-o. Vă rog doar să vă oferiți răgazul unei scurte reflecții cu privire la maniera în care v-ați format convingerile astea de neclintit.
Hai să începem cu un scurt exercițiu de imaginație. Cum ați reacționa dumneavoastră dacă v-aș spune că sunteți, nu știu, de pildă, urâți? Ha, ha, ce glumă stupidă, normal, de unde știu că sunteți urâți, ce, ne-am luat micul dejun împreună? Am fost împreună la frizer? Nu, n-am fost, vasăzică nu am de unde să știu dacă sunteți urâți sau frumoși. E așa o chestie pe care am spus-o din răutate dar pe care nu am cum să o dovedesc.
A dovedi.
Ia uite ce cuvânt interesant! Așa-i că sunteți de acord cu mine că nu e în regulă să etichetăm pe cineva fără să fim siguri dacă e așa sau nu? Sigur că da! Simt că și dumneavoastră sunteți de acord cu mine aici. Atunci înlocuiți cuvântul “urâți” cu “vânduți lui Soros”, “plătiți de Bill Gates” sau mai știu eu ce epitete folosiți când vă războiți cu susținătorii vaccinării. Parcă nu puteți dovedi că este așa, nu? Putem conveni că aceste expresii sunt, mai degrabă, expresia frustrărilor și nervozității dumneavoastră când apasă cineva pe butonul acestei teme sensibile? Evident. A, nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să vă spun eu acum să nu o mai faceți. Vreau doar să înțelegeți că etichetele astea nu exprimă o realitate ci o stare de spirit. De ce nu cred că sunt de ajutor? Păi, dacă stați să vă gândiți câteva secunde, vă veți da singuri răspunsul. Pe cine ați convins până acum bălăcărindu-l în felul ăsta? Pe nimeni, sunt sigur. N-ați făcut altceva decât să vă încărcați emoțional și să pierdeți timpul. Aveți timp de pierdut? Pot să jur că aveți lucruri mai bune de făcut.
Ei, acum că simt că ne-am împrietenit și am agreat că nu ne mai gratulăm reciproc cu tot felul de epitete, hai să revenim la cuvântul a dovedi. Pentru că tema vaccinării trezește reflexul fiecăruia dintre noi de a demonstra că teoria noastră este aia corectă. Perfect, exact asta trebuie să și facem. Hai să vedem și cum.
Nu suntem nici unul medici pe aici, așa că tot ce putem noi să facem este o hartă după care să ne ghidăm prin noianul ăsta de informații științifice. Sunt convins că aveți, în momentul ăsta, cel puțin zece link-uri, șapte videoclipuri și cinci articole care demonstrează indubitabil că vaccinul este un ser experimental. Hei, vă rugasem să lăsați furcile alea jos, mai aveți un pic de răbdare! Calm, că nu mai am mult. Deci. Presupun că toate informațiile astea le aveți de pe internet. Cum ați procedat? Ați scris pe google ser ex-pe-ri-men-tal? Și v-a dat nu știu câte zeci de mii de rezultate? Ce frumos. Se cheamă bias cognitiv. Adică dumneavoastră aveați deja convingerile formate și v-ați apucat de căutat doar acele informații care vă susțin ipoteza. De ce nu e bine? Pentru că, atunci când vrei să afli adevărul, ăla adevăratul, nu al tău, al meu sau al vecinului de la patru, cauți mai multe perspective asupra acelui subiect. Asta dacă vrei să ai o imagine reală asupra lui. Te uiți să vezi ce scriu și cei care susțin vaccinul, cei care au îndoieli și cei care sunt împotrivă.
Ce mai facem după aia? Ne uităm și la cine sunt cei care scriu despre tema asta. Sunt cercetători, medici, specialiști renumiți sau tanti Maricica recalificată pe post de blogger la Facebook? Aha, simt că suntem de acord și aici. Deci link-urile, articolele sau videoclipurile alea sunt realizate de niște oameni care, aparent, au habar despre ce vorbesc. Perfect. Dar insuficient. Uite, ăsta e un lucru de care nu ne-a vorbit nimeni în școală. E destul ca o teorie să fie invalidată dacă un om de știință, doi, zece, o sută nu sunt de acord cu ea? Nu. Nu o să vă vină să credeți dar în cercetarea științifică este absolut firesc să găsești oameni care nu sunt de acord cu o teorie sau alta. Noi vorbim despre vaccinuri acum dar sunt sute, mii de alte teme pe marginea cărora se nasc polemici, cotroverse și dezbateri. În tot felul de domenii. Sunt absolut convins că sunt dezbateri și în legătură cu gândacul de Colorado. Și e absolut normal să se întâmple așa. Asta înseamnă cercetare științifică! O teorie este considerată validă când există o unanimitate de păreri cu privire la aplicabilitatea ei. Nu, și nu pot fi toți cumpărați. Ați uitat? Am convenit că nu mai facem afirmații pe care nu le putem proba.
Ce ar mai fi de știut? Credibilitatea cercetătorilor respectivi. Adică e o diferență între “un grup de cercetători britanici” de care nu a auzit nimeni și John X-ulescu, profesor la Harvard, care își susține afirmațiile cu nume și prenume, bibliografie, studii unanim recunoscute în lumea academică. Insist pe ultimul aspect pentru că pot fi și profesori la Harvard, directori de institute faimoase, cercetători iluștri dar care pot avansa ipoteze care nu reușesc să convingă prin argumentația invocată comunitatea academică. Nu înseamnă că sunt proști, nici că și-au ratat cariera, pur și simplu n-au nimerit-o cu ideea aia.
Ar mai fi un aspect, poate chiar mai apropiat de tema care ne doare pe noi. Vaccinul. Sunt medici care spun că nu e bun. Minunat. Reamintesc argumentul de mai sus, să nu uitați de el. Dar trebuie să mai avem ceva în vedere. Ce specializare are medicul respectiv? Câtă expertiză are el să-și dea cu părerea pe tema asta? Uite, de pildă, am citit despre un grup de medici care s-au pronunțat împotriva vaccinării. Unii erau stomatologi, alții chirurgi, medici pediatri etc. Au calitatea să-și dea cu părerea? Nu prea. Dumneavoastră, dacă vreți să vă operați de apendicită, ați fi de acord să vă opereze un dermatolog? Nu. Așa mă gândeam și eu.
Sunt doar câteva dintre criteriile pe care ar trebui să le aveți în vedere când încercați să vă susțineți punctul de vedere. Foarte bine că o faceți, e nevoie de dezbatere într-o societate care se vrea democratică, altfel ar fi cam plictiseală și teren fertil pentru dictatură. Dar e important să vă cultivați discernământul cu care vă luați informația. Mai ales dacă sunteți părinți sau profesori.
V-am pupat. Acum liber la furci și topoare.
