Închide
Scriitorul maghiar László Krasznahorkai a fost desemnat, joi, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2025, a anunțat Academia Suedeză. Autorul a fost recompensat „pentru opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.
Născut în 1954, în orașul Gyula, din sud-estul Ungariei, aproape de granița cu România, Krasznahorkai este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani. Proza sa, densă și hipnotică, explorează teme precum dezintegrarea morală, speranța, apocalipsa și salvarea prin artă.
Debutul său, romanul „Sátántangó” (1985, tradus în engleză în 2012), a fost o revelație în literatura maghiară și i-a adus recunoașterea imediată. Acțiunea se desfășoară într-un sat izolat din Ungaria comunistă, unde locuitorii, blocați între așteptare și disperare, sunt manipulați de doi „mesageri” misterioși, Irimiás și Petrina. Romanul a fost ecranizat în 1994 de regizorul Béla Tarr, într-un film considerat o capodoperă a cinematografiei moderne.
Prin stilul său inconfundabil — fraze lungi, labirintice, aproape fără punctuație — Krasznahorkai creează o lume în care apocalipsa pare o stare de fapt. Criticul american Susan Sontag l-a numit „maestrul apocalipsei contemporane”, după ce a citit al doilea său roman, „Melancolia rezistenței” (1989).
În această carte, o mică localitate maghiară este cuprinsă de haos odată cu sosirea unui circ bizar care aduce cu el cadavrul unui uriaș animal marin. Spectacolul grotesc devine pretextul pentru izbucnirea violenței, anarhiei și a tentației dictaturii — teme recurente în proza autorului.
Romanul „Război și război” (1999) marchează extinderea orizontului său literar dincolo de granițele Ungariei. Personajul principal, un arhivar modest din Budapesta, pornește spre New York pentru a salva un manuscris antic — o alegorie despre transmiterea sensului uman în fața dezastrului istoric.
Krasznahorkai este recunoscut pentru stilul său dens și hipnotic, apropiat de Kafka, Joyce sau Thomas Bernhard, dar inconfundabil prin muzicalitatea frazelor și prin tonul apocaliptic.
Premiul Nobel acordat lui László Krasznahorkai este văzut ca o recunoaștere a literaturii est-europene postcomuniste, a temelor universale tratate dintr-o perspectivă estică și a contribuției majore a autorului la reinventarea romanului modern.
Opera sa, tradusă în numeroase limbi și apreciată de critici din întreaga lume, confirmă, așa cum a formulat Academia Suedeză, că „în mijlocul terorii apocaliptice, arta rămâne cea mai profundă formă de speranță.”
Premiul Nobel pentru Chimie, atribuit pentru dezvoltarea de structuri metalo-organice