Închide
Europarlamentarul USR-PLUS Dragoș Pîslaru i-a răspuns vloggerului Selly, după ce acesta din urmă criticase sistemul de Educație din România și mai ales programa școlară. Replica lui Pîslaru se referă mai ales la obiecțiile lui Selly legat de textele literare pe care elevii trebuie să le studieze, inclusiv poezia lui Ion Barbu.
Ce a scris Dragoș Pîslaru:
”În mare bloggerul Selly are dreptate referitor la problema educației din România, încă pierdute în trecut, dar în stilul nihilist al vârstei dă și în străchini considerând că noțiunile de cultură literară ar fi inutile, făcând referire la poezia Riga Crypto si Lapona Enigel.
Eu sunt poate de modă veche, dar cred că umanitatea nu poate fi concepută fără poezie, artă, muzică. Și mai cred că într-o lume în care discutăm de inteligență artificială și automatizare, tocmai poezia, sensibilitatea și inteligența emoțională sunt lucrurile care ne vor ajuta să progresăm, inclusiv pe piața muncii, ca să păstrăm o ancoră pragmatică.
Da, m-am plictisit și eu în școală la multe materii pe care le consideram inutile, dar cumva am rămas cu multe lucruri pe care le pot folosi în contexte neașteptate. Și cum am avut mare noroc cu niște profesoare de română senzaționale, în frunte cu diriga mea de la Informatică (azi Vianu), aș vrea să îi explic lui Selly cum poezia lui Ion Barbu este mai mult decât relevantă pentru realitatea de azi, mai ales dacă o citești într-un unghi politic, pe care vi-l propun cu nedisimulată plăcere.
În calitate de ”îndărătnic menestrel”, vă vestesc despre o nuntă între două lumi. Pe de-o parte lumea Rigăi Crypto, un PNL ascuns, întunecat, plăpând pâlpâind între două lumi, criticat de supuși că nu vrea să înflorească.
„Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.”
Nu se poate să nu remarcăm tentația tronului veșnic și bârfele între bureți. Dar cum spunea și uriașul Toma Caragiu, cine este Bursucul? Cine sunt ghioceii și toporașii? Păi e și multă lume faină în PNL. Ciucii, Violetele și mulți alții, nu?
Pe de altă parte lumea mică și mai puțin liniștită în realitate a USRPLUS, întruchipată de Lapona Enigel, aspirând la lumină și înțelepciune.
Crypto vrea să rămână și în zona obscură, la umbră, în belșugul vegetal, dar și să trăiască o poveste de dragoste cu Enigel care aspiră la soare. De aici apare conflictul baladei noastre, Riga ademenind-o pe laponă cu multe bunătățuri:
„- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.”
Enigel răspunde că nunta ar fi posibilă, dacă Riga ar ieși la lumină, să se coacă. Riga răspune nefericit:
„- Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.”
Enigel își păstrează crezul, spunând că fără întuneric se ajnge departe:
„- Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.”
În poezie deznodământul este tragic, Riga respins fiind se îndreaptă către prietena lui veche, PSD-măselarița otrăvitoare, pentru ca să toace resursele țării, așa cum s-or priceput atât de bine 30 de ani.
„Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.”
Noroc că e doar o poezie, nu? Încă putem face ca realitatea să aibe alt sfârșit, mai bun pentru români, pentru noi toți.
Așadar, dragul meu Selly, felicitări pentru nota de la BAC și pentru diagnosticul tranșant, dar vezi tu, dacă nu ar fi fost poezia lui Barbu, nu am fi înțeles atât de frumos cât de important este ca riga de la guvernare să iasă la lumină și să construim o poiană mai bună pentru toți. Este cel mai bun moment ca să îngropăm ciupercile otrăvitoare, dar mergând către soare, nu către întuneric.
Îmi doresc asta din tot sufletul, și ghioceii, toporașii și laponele împreună vor duce România la lumină.
Dacă v-o plăcut interpretarea menestrelului, dați-o mai departe, că ar fi păcat să nu audă lumea de Rigă și de Laponă. Și mai important decât atât, mergeți la vot.
PS: un mesaj subliminal este și cel prin care poezia matematicianului Dan Barbilian ar trebui să îl facă să se gândească bine și pe un alt matematician al momentului în ceea ce înseamnă lumea pe care o dorește. În ciuda unor perioade mai reci, aspirația de a face lumină în poiana lui Bucur va fi întodeauna susținută de laponă și ar tare bine dacă am putea strânge rândurile împreună. Primul pas ar fi să vină la întâlnirile organizate de laponă pentru lansarea candidaților, de exemplu. Atenție deci la flirturile cu ciupercile, mai ales cu cele otrăvitoare.”
Dragoș Pîslaru Dragoș Pîslaru
