Închide
Radu Szekely, consilier al ministrului Educației, anunță, pe pagina sa de Facebook, că a început reforma sistemului de acordare a burselor. Szekely critică formula care funcționa până acum, afirmând că aceasta sporea inechitatea între elevii de condiții sociale diferite.
Ce spune Radu Szekely:
Azi e despre burse. Și vor fi două postări. Prima, aceasta, e una mai lungă și este o reflecție, mai degrabă decât o încercare de a explica ceva.
În grupul de lucru pentru echitate și egalitate de șanse pe care îl conduc în Ministerul Educației am avut ocazia să lucrez cu câțiva specialiști în domeniu, atât din sistemul preuniversitar cât și cercetători cunoscuți. Unul din aspectele analizate a fost rolul burselor școlare în învățământul românesc, inclusiv o analiză preliminară a impactului acestor burse (analiză care continuă). Prima întrebare pe care ne-am pus-o este care ar trebui să fie finalitatea programului de burse. Obiectivul principal ar trebui să fie, evident, creșterea echității, fie că e vorba de sprijinirea participării la educație, de reducerea abandonului școlar, de încurajarea competiției oneste pentru rezultate mai bune, sau de recompensarea unor performanțe deosebite.
În momentul de față, sistemul este viciat de faptul că, atât în discursul public cât și în filele bugetare, prevalează „bursa de merit”, văzută ca un drept, mai degrabă decât ca o recompensă pentru rezultate cu adevărat merituoase. Acest tip de bursă este, de multe ori, un „return on investment” din bani publici pentru meditații private sau o modalitate de a-i recompensa pe cei care au avut norocul să aibă parte de o învățătoare excepțională care a pus bazele educației cum trebuie, de o familie care să se ocupe de ei, de un mediu propice învățării; adică o modalitate de a recompensa nu neapărat meritele la școală, ci existența unor condiții prealabile pentru a obține rezultate bune. Nu răspunde nevoii sistemului de a-i sprijini pe cei care nu au parte de aceste condiții, minimale, pentru a vorbi de egalitate de șanse: părinți implicați, ghete și haine, caiete și cărți, transport (gratuit sau nu) să ajungă la școală, o masă caldă când se întorc acasă. Cei mai mulți bani plătiți prin burse până acum nu sprijineau accesul și participarea la educație, ci îi recompensau pe cei care aveau acces, aveau resurse. În consecință, în loc să reducă inechitatea, modul de repartizare a burselor o sporea. Este extraordinar ca cei care învață bine să poată să își cumpere cărți sau softuri, să își economisească banii din burse, să-și sporească învățarea în diverse moduri, să meargă în tabere sau la programe de dezvoltare personală, dar nu ar trebui să ne preocupe mai mult cei care nu reușesc să ajungă deloc la învățare? Pentru aceștia din urmă bursa, de merit sau socială sau oricare ar fi ea, merge de cele mai multe ori în bugetul de subzistență al familiei.
Meritul în sine nu este stagnarea deasupra unei medii, stabilite arbitrar, ci progresul continuu. Și cu cât condițiile prealabile sunt mai dificile, cu atât meritul este mai mare. Iar recompensa și sprijinul date din banul public ar trebui să reflecte asta.
Din perspectiva aceasta a început reformarea sistemului de burse. E adevărat că e doar un pas, presupune și schimbări legislative mai complexe. E adevărat că, din semestrul al doilea, vor fi recompensați mai puțini pentru note mari, dar cu mai mulți bani și pentru merite mai mari. Tot adevărat e că vor fi mai mulți bani pentru mai mulți copii și tineri care au nevoie de bursele sociale și de studiu pentru a putea participa la învățare, pentru a putea reduce decalajul față de colegii lor – decalaj ce nu ține întotdeauna de dorința de a învăța, ci de șansa de a învăța. Și cred că asociațiile de elevi își doresc, totuși, să reprezinte și să sprijine și aceste grupuri defavorizate, nu doar elitele societății.
