Închide
La a noua ediție a conferinței „Ce merită învățat?”, Alexandru Stermin a pornit de la experiențele sale în comunități indigene din Brazilia și Vietnam pentru a pune în discuție convingeri familiare: că timpul trebuie umplut cu obiective, că binele înseamnă permanent „mai bine” și că adulții trebuie să aibă întotdeauna răspunsurile.
Cum te vezi peste cinci ani? Întrebarea pare firească într-o cultură a planurilor și a progresului. Ne așteptăm să fim mai competenți, mai prosperi, să fi ajuns mai departe. Dar ce înseamnă aceeași întrebare pentru un om care își trăiește viața în ritmul anotimpurilor și pentru care starea de bine presupune ca lumea să își păstreze echilibrul?
Această diferență de perspectivă a fost una dintre temele centrale ale întâlnirii cu Alexandru Stermin, biolog, explorator și autor, invitat pe 6 octombrie la Avenor College, la cea de-a noua ediție a conferinței „Ce merită învățat?” / “What’s Worth Learning?”. În dialog cu părinții, profesorii și elevii, Alexandru Stermin a legat observațiile din expedițiile sale de întrebări despre identitate, libertate, relații și sens – întrebări comune oamenilor, cărora culturile le oferă răspunsuri diferite.
Putem locui în aceeași lume, dar în timpuri diferite
Într-o comunitate din Brazilia, Alexandru Stermin a întrebat un localnic câți ani are fiica sa. Bărbatul a ezitat: 17, 18, poate 19. A spus apoi că el are 42 de ani și că fratele său mai mare are aceeași vârstă.
„Dintr-o dată mi-am dat seama că noi locuim în aceeași lume, dar nu în același timp”, a povestit Alexandru Stermin.
De aici a pornit o reflecție despre felul în care timpul ne modelează așteptările și alegerile. În timpul liniar, familiar societății occidentale, privim înainte: peste cinci ani ar trebui să fim mai competenți, mai prosperi, mai realizați. În timpul ciclic, trăit în ritmul anotimpurilor și al lucrurilor care revin, viitorul nu aduce aceeași obligație de a deveni permanent altcineva.
Diferența se vede și la scara unei zile. Timpul orar împarte viața în intervale și activități programate. În timpul evenimențial, durata este dată de ceea ce se întâmplă: pescuitul durează cât durează pescuitul, iar următoarea activitate începe după ce prima s-a încheiat. Stermin a comparat această experiență cu vacanțele copilăriei, când o zi se construia pe măsură ce o trăiam și nu după un program prestabilit.
Există și timpul comunitar, în care ritmul se stabilește împreună cu ceilalți, precum și timpul mitic, al poveștilor, în care un trecut îndepărtat poate fi trăit ca și când s-ar petrece acum.
Pentru Alexandru Stermin, recunoașterea acestor diferențe ne ajută să înțelegem inclusiv tensiunile dintre oameni. Chiar și într-o vacanță petrecută împreună, așteptările pot fi diferite: dorința de a vizita cât mai multe locuri poate întâlni nevoia de a încetini ritmul și de a savura compania celor apropiați. Împărțim același loc, dar trăim diferit timpul petrecut acolo.
Întrebat cum ar trebui să îi ajutăm pe copii să se raporteze la timp, Alexandru Stermin a subliniat că rolul adulților este să le arate că îl pot trăi în moduri diferite: urmărind un obiectiv, explorând fără un program prestabilit sau bucurându-se de timpul petrecut cu ceilalți. Înțelegând aceste posibilități, copiii pot descoperi ce li se potrivește și de ce au nevoie în diferite momente ale vieții.
„Exact așa cum trebuie să le formulăm emoțiile, trebuie să le formulăm și timpul. Și noi trebuie să le arătăm lumea. Să le deschidem perspectivele.”
Ceea ce numim „bine” se învață și prin cultură
Felul în care trăim timpul influențează și ceea ce așteptăm de la viață. În interpretarea lui Stermin, cultura progresului asociază frecvent binele cu un „mai bine”: următorul rezultat, următoarea achiziție, următoarea versiune a noastră. Reperul se mută însă odată cu fiecare reușită.
În unele dintre comunitățile vizitate, idealul era păstrarea echilibrului existent. Stermin a povestit despre o comunitate care a refuzat conectarea la rețeaua electrică deoarece presupunea tăierea copacilor, lucru de care se temeau, dar a acceptat ulterior panouri fotovoltaice. Alegerea exprima o anumită înțelegere a relației dintre oameni și mediul de care depind.
Ambele perspective se lovesc de aceeași limită: nu putem controla pe deplin schimbarea. Lumea se transformă chiar și atunci când ne dorim să rămână la fel, iar când vrem să o schimbăm, rezultatul nu corespunde întotdeauna așteptărilor noastre. Diferența este în ceea ce numim „bine”: ceea ce pentru noi înseamnă progres poate reprezenta, pentru alții, o amenințare la adresa echilibrului în care trăiesc.
Pentru părinți și profesori, această perspectivă deschide o întrebare concretă: ce înțelege copilul printr-o viață bună și cât din răspunsul său vine din așteptările pe care le întâlnește în jur?
Curiozitatea copilului are nevoie de spațiu înainte de explicație
Cum își poate descoperi un copil propriile interese? Stermin a propus imaginea unei plimbări prin pădure: un copil observă o piatră, altul un copac, altul o rază de lumină. Același loc trezește curiozități diferite.
Adultul poate numi și explica ceea ce vede copilul. Dar, înainte de a oferi răspunsul, îl poate întreba ce anume i-a atras atenția și ce înseamnă pentru el acel lucru. Astfel, conversația îl ajută pe copil să își recunoască interesul și să îl exploreze.
„Aș alege drumul curiozității. Eu slujesc curiozitatea. Unde mă cheamă, acolo mă duc”, a spus Alexandru Stermin, întrebat ce drum ar alege dacă ar fi din nou elev.
Această disponibilitate de a asculta și de a privi din nou a legat toate temele conferinței. Înțelegerea unei alte culturi începe și prin examinarea propriilor certitudini:
„Cred că e foarte important să învățăm să ne uităm la noi înșine cu stranietate și să ne uităm la celălalt cu curiozitate și să rămânem în această tensiune a paradoxului.”
Înaintea conferinței, Alexandru Stermin a lucrat cu aproximativ 120 de elevi din clasele a IV-a și a V-a, într-o întâlnire pornită de la două dintre cărțile sale și transformată într-un atelier de povești, observație și cunoaștere.
Pentru Dana Papadima, Director Educațional Avenor College, capacitatea lui Alexandru Stermin de a trezi curiozitatea copiilor și de a-i invita pe adulți să își reexamineze propriile convingeri a dat coerență întregii zile petrecute în școală.
„Sandu Stermin este un «trăitor» cu har. Ne-a făcut ca pentru o zi, dar probabil pentru mult mai mult, să depășim limitele contingentului și să dorim mai mult de la noi și de la semenii noștri, de la rostul nostru pe această planetă și în această viață”, spune Dana Papadima, director Educațional Avenor.
***
Despre seria „Ce merită învățat?”
„Ce merită învățat?” / “What’s Worth Learning?” este o serie de conferințe Avenor College care aduce în dialog elevi, profesori, părinți și invitați din domenii diferite, pentru a explora ce cunoștințe, experiențe, valori și moduri de a gândi îi ajută pe copii să navigheze lumea în care cresc. Seria a ajuns în octombrie 2026 la cea de-a noua ediție. Conferințele precedente sunt disponibile publicului larg pe site-ul Avenor College.
Despre Avenor College
Avenor College (avenor.ro) este o instituție educațională non-profit, o școală internațională bilingvă, cu rădăcini românești și parcurs educațional britanic. Avenor oferă un parcurs complet, de la Nursery până la finalul liceului, și are dublă acreditare – în sistemul educațional românesc și ca British School Overseas. Modelul său educațional combină deschiderea internațională și standardele educației britanice cu limba, cultura și identitatea românească, pregătind elevii pentru trasee academice și profesionale atât în România, cât și oriunde în lume, la universități prestigioase.
Campusul Avenor se află în Greenfield, în nordul Bucureștiului, la marginea Pădurii Băneasa, într-un mediu care aduce natura aproape de viața de zi cu zi a școlii.
Avenor se adresează familiilor care caută mai mult decât accesul la un curriculum internațional: părinților care își doresc pentru copiii lor o educație academică solidă, un mediu bazat pe relații și grijă pentru fiecare elev și, mai ales, libertatea de a-și păstra deschise mai multe drumuri pentru viitor – în România sau în afara ei.