Închide
Este pentru prima dată când orașul Brașov găzduiește două secții de votare pentru moldovenii stabiliți aici sau aflați temporar în România: una la Colegiul Național Unirea și alta în complexul studențesc Memo, loc deja familiar de la scrutinele anterioare.
După prânz, în curtea liceului din centru nu este forfotă. Nu e aglomerație, nu sunt cozi. Din când în când, zăresc grupuri mici de studenți care vin și pleacă discret. Încerc să vorbesc cu ei, dar ezită. Le explic că nu le public numele, că nu le fac fotografii și acceptă să vorbească.
„Am venit la vot pentru că e important pentru țara noastră și e momentul în care trebuie să participăm cu toții, pentru a ne îndrepta spre direcția corectă”, îmi spune o studentă care a venit să voteze împreună cu trei prieteni, aflați în vizită în oraș.
Un alt tânăr, student la Universitatea Transilvania, e la fel de hotărât: „Am votat pentru că vreau un viitor mai bun pentru țara mea. Mesajul meu pentru cei rămași acasă este să meargă la vot, să nu stea degeaba, pentru că au o țară și trebuie să o susțină”.
Părăsesc Colegiul Național Unirea și pornesc spre Memo, locul unde moldovenii din Brașov și-au obișnuit pașii electorali la scrutinele trecute. În drum, îmi atrage atenția mesajul Universității Transilvania, publicat cu câteva minute în urmă pe Facebook: „Dragi studenți din Republica Moldova, nu uitați să participați la vot (…) veți contribui la continuarea dezvoltării Moldovei, la deschiderea europeană a țării și la tot ceea ce înseamnă normalitate”.
Ajung la destinație și zăresc o bandă galbenă întinsă în fața Casei de cultură a studenților, cu inscripția „POLIȚIA, NU TRECEȚI!”. Câțiva alegători sunt încurcați de mesaj și nu știu dacă pot intra. Le spun că pot trece, pentru că bariera e doar o improvizație menită să blocheze parcarea mașinilor.
Aflasem după ce doi jandarmi se apropiaseră de mine, intrigați că făceam fotografii pe domeniul public. Mi-au cerut actul de identitate și mi-au explicat că nu îl vor fotografia datorită legislației privind protecția datelor, dar vor verifica datele în sistem. În cele din urmă, unul dintre ei l-a fotografiat, după ce liniștea a fost întreruptă de proprietarul stâlpișorilor alb-roșii pe care era așezată folia din plastic, iritat că i-au fost luați din fața porții fără să fi fost întrebat.
E mai mult trafic pietonal în Memo decât la Unirea. Studenți, dar și familii tinere vin să voteze. O fetiță cu ochIi albaștri și bucle aurii, cocoțată în brațele tatălui ei, îmi face veselă cu mâna. Îi răspund cu un zâmbet mare.
O întâlnesc pe o studentă din Republica Moldova, însoțită de o prietenă din România. „Am votat pentru că îmi iubesc țara și vreau un parcurs european, alături de oamenii care fac parte din Uniunea Europeană. Vedem aici cum se face schimbarea și vrem ca și acasă să fie la fel”, îmi spune, apoi le transmite colegilor ei un mesaj direct: „E bine să veniți la vot, pentru că votați pentru voi, nu pentru altcineva”.
Miza e clară și pentru un tânăr care studiază la poalele Tâmpei: „Am votat pentru un viitor mai bun al țării noastre. Studenții trebuie să participe, pentru ca cei care nu susțin parcursul european, care preferă o lume comunistă, să nu decidă în locul nostru”.
O altă tânără completează: „Am votat pentru că îmi pasă. Cred că e momentul să ne implicăm cu toții, mai ales noi, tinerii. Fiecare vot contează și înseamnă un pas spre schimbare”.
La ieșirea din complex, dau peste un tânăr care îmi cere ajutorul să cheme un taxi. Nu are bani pe cartela telefonică și nu se descurcă, deocamdată, cu transportul local. Este la vârsta facultății, dar nu a avut șansa altora. Se află aici ca să muncească și a traversat orașul de la un capăt la altul doar ca să voteze. Îmi șoptește și cu cine, convins că ștampila lui e o declarație pentru parcursul european al Moldovei.
A venit mașina. Să fii bine, Moldova!