Închide
Tradiția îndelungată de a folosi lumânări pe un brad de Crăciun, care era pe cât de populară, pe atât de periculoasă, deoarece multe incendii erau provocate de acestea, avea să fie schimbată în 1882.
Când Edward H. Johnson, un asociat al lui Thomas Edison, a decorat un brad de Crăciun în propria sa casă cu becuri electrice mici, oamenii erau mai degrabă atrași de noutatea folosirii luminii electrice decât de argumentul siguranței. Johnson le-a folosit pentru prima dată pe 22 decembrie 1882, la doar trei ani de la inventarea lor practică de către Edison.
Bradul de Crăciun strălucitor al familiei Johnson era vizibil prin ferestrele casei și a atras un număr foarte mare de trecători, intrigați de această nouă utilizare a electricității.
Întâmplarea a fost descrisă într-un articol de către William Augustus Croffut, un reporter de la Detroit Post and Tribune, 22 decembrie 1882.
„Ieri seară am mers până dincolo de Fifth Avenue și am vizitat reședința lui Edward H. Johnson, vicepreședintele companiei electrice a lui Edison. Acolo, în spatele frumoaselor săli de primire, se afla un brad de Crăciun mare, care prezenta un aspect pitoresc și ciudat. Era luminat strălucitor cu multe globuri colorate, de aproximativ mărimea unor nuci englezești, și se rotea de aproximativ șase ori pe minut pe o mică cutie de pin. Erau în total optzeci de lumini înconjurate de aceste globuri de sticlă delicate, împărțite aproximativ în mod egal între alb, roșu și albastru. Pe măsură ce bradul se rotea, culorile se alternau, toate becurile stingându-se și aprinzându-se la fiecare rotație. Rezultatul era o continuă strălucire a culorilor dansante, roșu, alb și albastru, pe tot parcursul serii.„
Fotografia nu se afla în articolul original. Textul este preluat din ziarul Detroit Post and Tribune (1882), așa cum a fost republicat în cartea lui Ace Collins, Poveștile din spatele marilor tradiții de Crăciun (2003), pag. 120
Câțiva ani mai târziu, în 1901, în numărul de decembrie al revistei Ladies’ Home Journal apăreau primele reclame la lămpile produse comercial pentru bradul de Crăciun, de către Edison General Electric Co. din Harrison, N.J.. Acestea erau organizate în șiruri de nouă socluri, fiecare cu o lampă miniaturală de 32 volți, cu filament de carbon. Reclamele pentru „lămpile miniaturale Edison” se lăudau cu următorul mesaj -„fără fum, miros sau grăsime”; și le puteai cumpăra sau închiria.
Instalațiile luminoase pentru bradul de Crăciun au devenit rapid o modă printre americani bogați, dar cetățeanul obișnuit nu le-a folosit decât în anii ’20 sau mai târziu. Becurile cu caractere au devenit populare în anii ’20, becurile cu bule în anii ’40, becurile cu sclipici în anii ’50 și becurile din plastic în 1955.
Cum ar fi fost, azi, viața, fără oameni de știință și pasiunea lor pentru descoperiri? Cu ce am fi scris, dacă nu ar fi inventat Petrache Poenaru stiloul? Știind cât de importante sunt științele pentru lumea în care trăim, Școala Evrika are o metodă de predare axată pe informații esențiale, lăsând copiii să-și alimenteze setea de cunoaștere prin creativitate și imaginație. Dacă vreți să aflați mai multe, intrați pe www.scoala-evrika.ro.
Edward Hibberd Johnson a fost un inginer american și inventator care a petrecut mulți ani în diferite proiecte alături de Thomas Edison, inclusiv ca vicepreședinte al Edison Electric Light Company. S-au întâlnit atunci când Johnson, în calitate de manager al Automatic Telegraph Company, l-a angajat pe Thomas Edison în vârstă de 24 de ani. Mai târziu, când Edison devenise bogat și celebru, l-a angajat Johnson să-i gestioneze afacerile, ca în cele din urmă să-l desemneze președinte al Edison Electric Illuminating Co. din New York (organizată la 17 decembrie 1880), companie care astăzi se numește Con Edison.
Rubrica Știință 365 este susținută de Școala EVRIKA
Poate te interesează și
21 decembrie 2015: SpaceX reușește cu Falcon 9 prima aterizare verticală pentru o rachetă orbitală