Simona Tivadar: „Alimentația noastră și a copiilor pendulează între isterie și abandon“

Simona Tivadar este medic primar în diabet, boli de nutriție și metabolism. Prin articole de specialitate, pe care le scrie de ani buni, Simona combate impostura în materie de nutriție care sufocă online-ul românesc.  Recent, a publicat cartea „Medicină, nutriție și bună dispoziție“, apărută la Editura Humanitas, un volum scris cu umor, destinat tuturor celor care vor informații științifice, de la medicul specialist, nu „de pe net“. Fiindcă sănătatea nu e joc pe computer.  

Ce înseamnă să te hrănești sănătos, Simona?

Hahaha! Întrebarea asta e ca și cum m-ai întreba dacă există Dumnezeu și-ai aștepta să-ți răspund argumentat în patru rânduri. O să-ncerc totuși, cu nutriția e mai simplu. Să te hrănești sănătos înseamnă:

– să fii omnivor, fiindcă ești o ființă umană, cu nevoi complexe;

– să te hrănești în funcție de bioritmul lumină-întuneric, în funcție de efortul fizic pe care-l faci și de temperatura la care te expui;

– să te hrănești în funcție de sex și vârstă sau de unele particularități ale organismului tău (de exemplu, un colon mai sensibil, o alergie, o dischinezie biliară);

– să cauți surse de proteine de calitate (în special, animale).

Ce înțelegem noi, românii, prin nutriție?

Habar n-am ce mai înțeleg românii din nutriție. Fiecare pare a fi un mic nutriționist doar pentru că mănâncă și a citit ceva pe un site obscur. E adevărat că părem mai bombardați decât alte nații cu informații aiuritoare despre hrană și sănătate.

Străbunicii și bunicii noștri mâncau mai sănătos decât noi?

Paradoxal, da, și-am să explic (firește, este vorba despre oamenii cu oarecare posibilități materiale sau despre țăranii înstăriți; din păcate, aceștia nu reprezentau majoritatea populației):

– în primul rând, mâncau la ore de masă relativ fixe, aceleași în toată comunitatea;

– în al doilea rând, mâncau în funcție de anotimp (iarna, mai gras, mai consistent) și de efortul fizic (pâinea cu slănină înainte de a cosi, nu înainte de culcare);

– în al treilea rând, sursele principale de proteine animale erau reprezentate de carnea animalelor crescute în libertate, hrănite corespunzător, sau de produse obținute de la acestea (ouă, lapte, brânzeturi);

– în al patrulea rând, nu existau sucuri; iarna se mâncau compoturi obținute de obicei din rehidratarea fructelor uscate și fără adaos de zahăr;

– în al cincilea rând, jumătate din zilele anului erau zile de post: mâncare puțină, fără grăsimi animale (dar și fără grăsimi vegetale, cu excepția zilelor de dezlegare la untdelemn), cu proteine provenite din leguminoase (fasole, mazăre, linte etc.), și fără mâncare conservată sau semipreparate industriale din soia și alte aiureli exotice.

Ce părere ai tu despre vaccinarea obligatorie a copiilor, Simona?

Nu sunt specialist în epidemiologie și boli infecțioase, dar asta nu înseamnă că am vreun dubiu referitor la necesitatea vaccinării. Cine are astfel de dubii nu înțelege nici ABC-ul unui mecanism imun, nici nu are vreo înțelegere a istoriei omenirii și medicinei. Sunt vaccinată. Copiii mei sunt vaccinați, inclusiv antihepatită B; mi-am vaccinat fetele anti-HPV în plin scandal antivaccinare. Mă întristează părinții care aleg ca surse de informație site-uri dubioase și persoane necalificate. Ciudat e că își repară mașina sau computerul la un service autorizat, dar în ceea ce privește creșterea copilului preferă să se informeze de pe farfurii zburătoare.

Există familii care se hrănesc exclusiv cu vegetale. Și părinții, și copiii. Bineînțeles, părinții au decis pentru ei înșiși, dar și pentru copiii lor. La ce poate acest tip de alegere?

Fiecare are dreptul să mănânce ce vrea; binele individual e greu de măsurat. Problema e atunci când omul cu pricina a fost păcălit, indus în eroare tocmai în efortul lui de a se informa. Pe cei ce aleg să fie vegetarieni și vegani îi sfătuiesc să își facă analize medicale periodice. În ceea ce privește copiii, e grav atunci când o mamă decide să-l priveze pe copil de o alimentație completă, indiferent ce justificare își găsește. Copiii care cresc fără aport de aminoacizi esențiali (nevoile mari neputând fi acoperite de o alimentație vegetariană și vegană) vor avea diverse feluri de deficite (de la anemie, la întârziere de dezvoltare neuropsihică, la imunitate deficitară), dintre care unele irecuperabile.

Sunt și oameni care acceptă doar ceea ce ei numesc „hrană vie“, fructe și legume nepreparate termic, plus semințe. Sunt părinți care au adoptat ketoza și care îi supun și pe copiii lor aceleiași diete.

Cum spuneam, fiecare mănâncă ce vrea. Teoriile fantasmagorice sunt fascinante pentru anumite minți, din păcate, unii sunt needucabili și inflexibili la argumente (chiar simple) medicale, științifice. Acestea sunt erori grave, cu consecințe dramatice asupra dezvoltării unui copil. De altfel, veșnic apare câte un caz de deces la un copil astfel abuzat de părinți și e trist că omenirea ia atitudine doar la moartea unui semen. Soluția este educația științifică precoce, nu există alta.

Pe de altă parte, copiii de toate vârstele umplu fast foodurile, fie împreună cu părinții lor, când sunt mici, fie singuri sau în grupuri de colegi și/sau prieteni, când mai cresc. O altă chestiune mereu arzătoare este pachetul copiilor pentru școală. În general, acesta include mezeluri, brânzeturi fermentate, pâine albă, feliată, și ceva dulce: batoane cu ciocolată, prăjituri cu creme de toate culorile, în fine, dulciuri frumos ambalate, cumpărate din supermarket sau de la magazinul din colțul blocului. Altfel, suntem din ce în ce mai grași: și adulții, și copiii. Și ne întrebăm, noi, adulții, cu bătăi inocente din gene, de ce.

Alimentația noastră și a copiilor pendulează între isterie și abandon, am mai spus-o. Ba nu ne pasă și mâncăm ce găsim la supermarket sau la patiseriile dubioase, ba țipăm că suntem otrăviți și că mâncarea e din plastic, ca și cum cineva ne-ar împiedica să cumpărăm hrană sănătoasă, să gătim acasă și să ne hrănim adecvat copiii. Dar să faci o supă sau un sandwich acasă a devenit echivalent cu un doctorat, e mai simplu să-i plasăm copilului niște bani, să își cumpere singur de mâncare.

Consecințele se văd: unul din trei copii e supraponderal sau obez, cu toate bolile consecutive acestei situații. Culmea e că după ce copilul are 13-16 ani, părinții îi plasează total responsabilitatea curei de slăbire; îl aduc la „nutriționist“ și îi spun cu reproș: „Vezi, ți-am spus eu că nu ai voie să mănânci x aliment sau să bei y suc!“, ca și cum copilul ar fi crescut la orfelinat sau în vecini.

Știai că la liceu ora de sport și cea de desen alternează una cu alta? O săptămână sport, una desen? Nu mai zic de sport, ar fi poate prea mult, însă nici noi, nici copiii noștri nu mai facem suficientă mișcare. Curios este că nu legăm asta nici de acumularea de kilograme, nici de îmbolnăviri.

Este inacceptabil ca un copil în creștere să nu se miște. Un om are 40-50-60 de kilograme de mușchi, iar scopul lor nu e să ne ajute să tastăm pe tablete și pe telefoane sau să rotim volanul mașinii. Sportul e vital, e garanția stării de sănătate optimă.

Există o materie care se numește Educație pentru sănătate în programa școlară, însă e opțională și se predă numai în școala primară. Acolo ar fi fost locul cel mai bun în care copiii ar fi învățat ce înseamnă să te hrănești corect, echilibrat, de ce e important ce mănânci, cum mănânci, când mănânci. Crezi că e necesar să li se vorbească la școală copiilor despre nutriție, să i se dea acesteia importanța pe care o are, una vitală?

Nu știu cum e structurată această materie, cine o predă, dar te asigur că, dacă nu începem repede să facem educație de nutriție și sănătate, e jale.

Generația copiilor mei e prima generație din istoria omenirii cu speranță de viață mai mică decât a părinților lor. Mi se pare înspăimântător, în condițiile în care trăim cele mai bune vremuri ale omenirii din punct de vedere tehnologic și medical.

Cartea ta, „Medicină, nutriție și bună dispoziție, apărută la finalul lui 2017 are un succes extraordinar, la care eu m-am așteptat și pentru că scrisul tău este foarte, foarte bun, dar și pentru că nevoia de informație corectă, științifică, este uriașă, în oceanul de urechism și șarlatanie din domeniul nutriției. Tu te-ai așteptat la acest succes?

Cartea e la al treilea tiraj și, da, m-am așteptat să fie citită pentru că tratează subiecte care ne interesează pe toți: hrană, sănătate, șarlatanie, mituri moderne. Având în vedere că pe Facebook s-au adunat peste 35.000 de oameni care citesc și distribuie ceea ce scriu de 3-4 ani încoace, era normal ca această carte (care adună multe dintre aceste texte) să fie primită cu apreciere de un public educat, care nu vrea să i se spună minciunele roz despre hrană și sănătate, care dubitează „testimonialele“-reclamă la tot felul de leacuri. Sigur, umorul face mai ușor de digerat învățătura științifică, dar e important faptul că fiecare „pastilă“ conține o informație medicală verificabilă și serioasă.

Oamenii s-au săturat de prostii sau au fost păcăliți de prea multe ori, așa că încep să caute informații de calitate, iar în carte le găsesc în fiecare pagină.

Sigur a contat editura care și-a asumat publicarea, a contat cariera mea medicală anterioară, dar mă bucur că nu toată lumea vrea să se lase înșelată.

Interviu de Ana Barton

Fotografii: arhiva Simonei Tivadar

Citește și

Andreea Talmazan: ”Vrăjitoarea de limba română”