fbpx

Un copil care ia un zece la o olimpiadă: lăudabil. Un copil care a progresat de la nota patru la șapte: excepțional.

de Marcel Bartic

În niște licee din Brașov, elevii care nu reușesc să obțină media 8,50 sunt considerați “necorespunzători” și forțați să se transfere.

E o situație sensibilă. Se vor găsi mulți care să apere dreptul acestor instituții de învățământ de a încuraja formarea unor elite. Unor olimpici. De a face învățământ de performanță.

Nu, nu cred că are cineva ceva împotriva acestei idei. Foarte bine că sunt licee care au reușit să-și construiască prestigiul pe munca și rezultatele reale ale profesorilor și elevilor lor. Dar ce se întâmplă acum la Brașov e nedrept și discriminatoriu. Faptul că elevul este forțat să plece, pentru că nu a obținut nu știu ce medie, arată că școala nu-și asumă partea ei de vină.

De ce nu a stipulat în Regulamentul Intern că, în caz de eșec, și profesorul este expus unei măsuri similare? Ce garanții oferă administrația școlii că a vina este doar a copilului?

Dincolo de asta, altceva mi se pare foarte grav. Că, în continuare, nu înțelegem nimic din ceea ce înseamnă educație. Suntem, și pe mai departe, setați pe olimpici și nu există absolut nici un interes pentru marea masă a copiilor din România. Pentru ei nu se interesează nimeni. Învățământul românesc a rămas blocat în paradigma educației de excelență, uitând că, la un procent de 1% olimpici, lasă în urmă zeci de mii de analfabeți funcționali.

Și încă ceva. După foarte modesta mea părere, un copil talentat și pasionat, care ia un zece la o olimpiadă națională este lăudabil.

Un copil care a progresat de la nota patru la șapte mi se pare excepțional.

Text preluat de pe Facebook, cu acordul autorului.

Citește și

Ecaterina Andronescu, despre cazul Colegiilor Naționale din Brașov: ”Este o discriminare. Este ilegal”