fbpx

Vreți să schimbăm lucrurile? Începeți cu profesorii și schimbați paradigma curriculară!

de Marcel Bartic

Imaginați-vă că sunteți într-o căruță trasă de un cal bătrân și beteag și cineva vă propune să vă luați la întrecere cu un Lamborghini. A, nu, vă rog să vă mai păstrați seriozitatea câteva secunde. Interesant e că acceptați. După ce remarcați că, după primele minute, mașina are deja mulți kilometri în fața dumneavoastră, începeți să vă faceți probleme. Ceva nu e în regulă. Poate că nu e osia unsă cum trebuie. Poate n-a mâncat calul suficient la  micul dejun. A, stai. Poate aveți pană la o roată. Ce frustrant. Ce Dumnezeu nu merge bine? A, gata. Ați găsit. Problema e la Lamborghini. 

Merge prea repede.

Acum vă rog să vă amuzați.

Nu aveți disponibilitatea necesară?

Înțeleg. 

V-ați gândit probabil că vorbesc despre sistemul nostru de învățământ.

Cam asta e realitatea școlii românești în contextul societății mileniului trei. Acolo unde lucrurile zboară, noi ne târâm. Acolo unde educația contează, se investește. Unde se face de formă, se moare în fosa septică.

Cifrele relevate de studiul efectuat de directoratul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică nu sunt o noutate. Nu e prima dată când aflăm că rata analfabetismului funcțional depășește orice limită acceptabilă. Nu e primul șoc de acest fel pe care îl avem în legătură cu starea școlii românești. Ce e trist e că nu va urma nimic. Se vor agita spiritele un pic, ne vom lamenta o țâră (sportul nostru național) după care revenim la căruța noastră.

Nu știu cât realizăm că problemele pe care sistemul nostru de educație le are sunt structurale. Că pentru a face pași înainte, nu e suficient să pansăm rana ci să  facem operație pe cord. Dacă vom rămâne în stadiul de a cârpi lucrurile, nu vom face altceva decât să prelungim agonia acestui sistem, preludiu al unui deces previzibil. Ne mințim cu olimpicii, cu cele câteva școli care derulează proiecte europene, cu cei câțiva profesori entuziaști, pasionați și dedicați. Insule de normalitate într-o mare de formalism, indiferență și ineficiență. 

Vreți să schimbăm lucrurile?

Începeți cu profesorii. Scuturați sistemul universitar și întrebați-l dacă pregătește cadre didactice sau colecționari de diplome. Investiți în programe de studii care să-i pregătească pe acești tineri pentru ceea ce-i așteaptă cu adevărat la catedră. Puneți bazele unui sistem real de practică pedagogică. Resuscitați ideea de mentorat și ajutați-i pe profesorii debutanți să-și descopere pasiunea pentru actul didactic. Nu metode de a fenta sistemul sau de a se acoperi cu hârtii. Puneți la dispoziția profesorilor cursuri de perfecționare pe tot parcursul vieții. Accesibile, realiste, aplicabile.

Schimbați  paradigma curriculară! Nu putem să avem pretenții la rezultate decente la testările PISA cu arhitectura curriculară actuală. Nu, atât timp, cât acest tip de evaluare nu este corelat cu programele școlare și planurile cadru. A, iertați-mă. Dacă e să vorbim și despre acest lucru, dați-le o vacanță liderilor de sindicat. Măcar cât se face o reformă serioasă. Pentru că planurile cadru pe care le avem în acest moment au plecat nu de la competențele pe care le avem de format elevilor, ci de la catedrele pe care trebuie să le păstrăm pentru profesori. Până când nu vom accepta acest lucru, geaba reforme, geaba discuții. Putem să dezbatem cât dorim. Viitoarele testări PISA vor avea fix aceleași rezultate.

În sfârșit, noi, noi toți, societatea românească, va trebui să ne fixam educația ca prioritate absolută. Nu cereți politicienilor ceea ce nici noi înșine nu prețuim și susținem. Nu cereți guvernanților soluții minune, câtă vreme pe noi ne interesează doar salariile, pensiile și cupoanele de vacanță. Nu trebuie să ai copii să înțelegi că, dacă nu vom avea un sistem de educație eficient, calitatea vieții va scădea pentru toată lumea. Elevii de astăzi sunt adulții de mâine. Colegii, vecinii, medicii, profesorii, instalatorii, mecanicii sau judecătorii cu care vom avea de-a face peste câțiva ani.

Dacă nu le vom acorda (acum!) atenția care trebuie, copiii noștri se vor afla peste câțiva ani în aceeași căruță, remarcând cu indignare că secolul XXI trece pe lângă ei cu viteza unui Lamborghini.

Dacă ai ajuns până aici, s-ar putea să te intereseze și:

Marian Staș, expert în Educație: „Ne curge sânge din nas când ne gândim la schimbare”