Închide
Florina Vaipan, profesoară de limba română, stabilită, în prezent, în Spania
Am citit articolul ce vorbește despre studiul acela despre profesorii din România și orientarea majoritară către un regim dictatorial, închistare, prejudecăți, xenofobie, discriminare. Din păcate, nimic nou pentru mine fiindcă sistemul și oamenii care îl formează le cunosc din interior. Nici generațiile de tineri formate de treizeci de ani încoace nu au cum sa gândească altfel în asemenea condiții.
Ce nu ia nimeni sau se ia prea puțin în calcul e faptul că la catedră, în ultimii 20-25 de ani, au ajuns oameni care niciodată nu și-au dorit să fie profesori. Cu excepții. Nu este o meserie tentanta, nici prin salarizare, nici prin condiții, nici prin statut social. E o soluție. O soluție pentru cei ce nu găsesc altceva în alte domenii, mai performante. O soluție pentru cei care, în mediul rural fiind, evita naveta predând la școala din sat. Întâi ca suplinitori necalificați, apoi fac ceva facultate la ff sau iid și gata. Învățământul era în așa hal de criză acum câțiva ani, încât nu mai găseau oameni care să fie capabili să ocupe prin concurs posturile scoase la concurs. Rezultatele le știm cu toții din presă. Și, ca una care a fost în comisii de elaborare a subiectelor acestor examene, de corectare, de evaluare practică, va spun că examenele acestea sunt la nivel mediu. Mediocru uneori. Dacă n-ai trecut prin facultate ca cuțitul (sic!) prin brânză. Ce-au făcut mai marii noștri de la minister? Au decis să se dea examenele în fiecare școală. Să se titularizeze care, cum la el acasă. Și s-au titularizat.
Vă miră că avem profesori de română care nu știu să scrie corect românește? Va miră că „doamnei de bio” îi e rușine să predea aparatul reproducător la clasa a VIII-a și sare peste lecție punând copiii sa conspecteze acasă din carte? Va miră că cel de matematică e în urma cu materia și nu-l înțelege nimeni? Sau că cel de chimie nu a făcut niciodată un experiment cu elevii? Sau că dirigintele nu e capabil să facă orientare școlară și profesională sau să cunoască elevii? Să nu vă mire. Alții nu sunt și nici nu vor fi.
Am întâlnit la catedră, pe română!, oameni care nu citiseră nici lecturile obligatorii de la gimnaziu și făcuseră o facultate de litere. Am întâlnit oameni care nu știau să aplice un barem pe o lucrare și nu cunoșteau terminologia didactică. Am întâlnit oameni care predau română și scriau cu greșeli de ortografie și de punctuație.
Cine e vinovat de toate astea?
Veți răspunde: sistemul.
Eu va spun că „sistemul” suntem noi toți. Toți. Toți cei care ne complacem in surogatul de educație pe care îl avem de 30 și mai bine de ani încoace. Toți cei care am închis ochii și gura când am știut că fiul/fiica nu merita notele pe care le avea, dar „cum sa nu facă facultate”? Toți cei care ne-am bucurat de eliminarea examenelor de admitere. Toți cei care am sprijinit fraudarea examenelor. Toți cei care am tăcut când am fost obligați să aplicăm programe nefuncționale și inadecvate actualității contemporane. Toți cei care ne-am lăsat călcați pe cap și pe demnitate de o clică de inepți ajunși în fotolii ministeriale și în fața cărora nu am avut tăria de a le spune „plecați acasă, sunteți incapabili!”
Toate acestea, combinate cu o mentalitate majoritară retrogradă au dus învățământul unde e. Da, știu, „avem olimpici” și „profesori renumiți”. Avem, da. Și cu zecile de mii de semianalfabeți cu diplome universitare, unii dintre ei aflați chiar la catedră, ce facem? Cu copiii noștri ce facem?
