Dr. Bogdan Fițiu, medic psihiatru pediatru, specialist format in diagnosticarea si tratamentul tulburarilor de dezvoltare, de comportament, de gandire si emotionale care pot sa apara la copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 0-18 ani.
Este deja obișnuit ca toată lumea să întoarcă capul către un ecran. Fie că vorbim despre panouri publicitare, despre televizorul din sălile de așteptare sau despre telefoanele noastre mobile, ecranele ne reduc plictiseala din timpii de așteptare, ne îmbunătățesc călătoriile și ne ajută să ne descurcăm mai ușor.
Cât timp petrec copiii în fața ecranelor? Și oare ne întrebăm vreodată ce se întâmplă cu un creier în dezvoltare expus zilnic la ecran?
Deși „consumul” de ecrane s-a dezvoltat rapid, cercetările în acest domeniu nu au progresat cu aceeași viteză și încă avem puține dovezi asupra efectelor pe perioade lungi de timp, dar studiile disponibile ne fac să reconsiderăm modul în care ne încredem în tehnologiile oferite copiilor.
În majoritatea studiilor găsim date similare: copiii, începând de la vârste de sub 2 ani, sunt expuși unui ecran (90% utilizează TV, tablete si apoi smartphone-uri) și peste 60% din adolescenți depășesc timpul recomandat de 2 ore/zi, o mare parte din interacțiunea lor socială fiind online.
Recomandările specialiștilor cu privire la cât timp ar trebui să petreacă un copil în fața ecranului au fost revizuite în 2016 de către Asociația Americană de Pediatrie ( cel mai complet ghid de recomandări de până acum).
- Copiii sub 18 luni nu ar trebui expuși ecranului (videotelefonia cu rudele este permisă), iar copiii între 18-24 luni ar trebui să privească ecranul numai alături de părinți, pentru a ajuta la înțelegerea programelor văzute;
- Copiii între 2-5 ani: utilizarea ecranului ar trebui limitată la 1 oră/zi, iar conținutul va fi vizionat și discutat împreună cu părintele (de ex. pentru a învăța să numere, să identifice culori);
- Pentru copiii de peste 6 ani, utilizarea ecranului ar trebui limitată clar de către părinte și conținutul ar trebui atent monitorizat. Timpul petrecut la ecran nu trebuie să interfereze cu alte activități plăcute, cu socializarea sau cu somnul;
- În casă ar trebuie să existe zone fară ecrane (dormitorul) și momente de “pauză de ecran” (în timpul meselor, conversațiilor).
S-a observat că utilizarea ecranului pentru copiii de sub 2 ani nu aduce un beneficiu educațional, și că limbajul copiilor de sub 2 ani este mai redus în cazul celor care privesc mai mult ecranul. Acest fapt se datorează diminuării timpului de conversație “față în față” cu părinții, care rămâne cea mai bună metodă de dezvoltare a limbajului. Și totuși, în cazul copiilor de peste 2 ani care au vizionat programe calitative și cu conținut educațional, unele studii au arătat ca aceștia aveau abilități sociale mai bune și erau mai bine pregătiți pentru școală.
Consecințele negative observate în timp sunt legate de activitatea fizică (creșterea ratei de inactivitate și obezitate la copii), somn (tulburarea programului de somn) și de tulburări ale atenției atunci când copiii ajung la vârsta școlară. Practic, copiii (în special cei între 2-5 ani) ar trebui să petreacă un timp cât mai mic în fața unui ecran, la ei fiind indicat să primeze joaca de tip nestructurat care ajută la dezvoltarea cognitivă și creativă a copilului.
Recomandările de mai sus vizează și comportamentul adultului! Pe lângă utilizarea primară, copiii devin și “consumatori secundari”, putând fi astfel expuși accidental la 4 ore de privit la un ecran pornit în fundal (de ex: copilul își oprește joaca și o reia, nefinalizând o acțiune începută, trece la o altă acțiune, o întrerupe din nou, acest ciclu putând duce ulterior la tulburări de atenție, planificare și organizare deficitară).
Pe lângă utilizarea ecranului, părinții ar trebui să acorde un timp mai mare cititului poveștilor cu intonație adecvată întâmplărilor, cu explicarea emoțiilor trăite de personajele din povești, jocului pe podea alături de copil, crearea de activități în aer liber. Cu cât timpul copiilor este mai plin de socializare, joacă, discuții cu părintele, activități structurate (desenat, pictat, modelat), cu atât stimularea cognitivă se îmbunătățește iar copiii vor solicita mai puține desene la TV sau jocuri pe tabletă.
În articolul următor vom expune utilizarea de ecran la copii mai mari și la adolescenți și explorăm motivele apariției dependenței de mediul online.
