Închide
de Marcel Bartic, profesor de istorie
Într-o vreme în care lumea din jurul nostru pare că a luat-o razna, misiunea noastră, a profesorilor, rămâne una singură. Aceea de a fi aproape de elevi și de a-i ajuta să decripteze corect realitățile pe care le întâmpinăm în fiecare zi. Legătura cu valorile fundamentale ale unei societăți democratice va rămâne una puternică doar dacă vom continua să respirăm cultural și să pășim pe cărările cunoașterii, gândirii critice și dezbaterii libere. Mai mult ca oricând, e important să cultivăm aceste reflexe elevilor noștri și să le insuflăm convingerea că ei pot, chiar pot construi un viitor mai bun.
Unul dintre profesorii care reușesc să facă acest lucru cu pasiune și entuziasm este Laura Știfter, profesoară de religie și filosofie la Liceul “Al. I. Cuza” din București și membru al comunității Merito. Am fost foarte bucuros când, într-o seară, m-a sunat să-mi propună o dezbatere la care să participe câțiva dintre liceenii noștri pe teme care încing spiritele zilele astea. Am convenit împreună și o temă, ne-am gândit noi, suficient de generoasă cât să reușim să închegăm un dialog pe subiecte sensibile precum Holocaustul și mișcările extremiste în prezent sau vaccinarea împotriva Covid-19. Le-am strâns pe toate sub umbrela “Libertății de exprimare versus hate speech/ dezinformare/ teoriile conspirației” și ne-am propus o incursiune interdisciplinară prin istorie, filosofie, teologie și etică prin care să încercăm să descifrăm etapa istorică în care ne aflăm.
Sigur, ideile astea erau valabile în urmă cu vreo două săptămâni. După primele focuri de armă din Ucraina, vă puteți lesne imagina că ne-am schimbat un pic planurile și am decis să le oferim elevilor noștri un spațiu de discuție și pentru evenimentele care, n-am nici o îndoială, le-au captat atenția în cea mai mare măsură.
Ne-am întâlnit cu toții într-una din sălile Facultății de Filosofie din cadrul Universității București, care a avut amabilitatea să găzduiască acest eveniment. Trebuie să știți că aici, Laura Stifter organizează în mod frecvent dezbateri cu elevi din București. Mi-a plăcut foarte mult ideea pentru că, în felul acesta, liceenii au ocazia unui “preview” al seminariilor pe care le vor avea în studenție. Cel mai bun exemplu de consiliere vocațională pe care l-am văzut până acum. Au fost prezenți câțiva elevi de la “Al. I. Cuza” și Complexul Educațional Laude-Reut, studenți și absolvenți ai Facultății de Filosofie.
Nu știu când au trecut cele aproape trei ore. Deși îmi făceam probleme inițial că elevii vor fi, poate, intimidați de contextul inedit în care ne-am strâns, în scurt timp mi-a trecut orice emoție. N-aveți idee ce combativi pot fi liceenii noștri când le oferi un spațiu de discuție cu sens și bine organizat! Bine, recunosc, primul studiu de caz, care le-a fost propus spre analiză, nici nu avea cum să nu fie unul incitant: decizia doamnei Maia Sandu de a interzice publicația Sputnik în Republica Moldova.
Propunerea noastră a venit în contextul în care dezinformările și teoriile conspirației în spațiul public constituie un adevărat fenomen în spațiul public, tot mai vizibil de când a dat pacostea asta de pandemie peste noi. Până unde merge libertatea noastră de exprimare? Avem dreptul să expunem orice în spațiul public? Mai ales acum, în vremuri de război? O, să-i fi văzut pe liceenii noștri! De la pericolul de a-i transforma pe jurnaliștii Sputnik în martiri și educația ca singură armă împotriva dezinformărilor până la bine le-a făcut, suntem în război, știrile false pot fi o armă, am trecut prin toate argumentările posibile. Laura le-a amintit și recomandat cartea lui John Stuart Mill, “Despre libertate”, ca o posibilă lentilă prin care să poată interpreta această situație. Sigur, de aici și până la cei care promovează pseudoștiința nu a mai fost decât un pas și, uite așa, am ajuns și la vaccinare. În ce măsură are dreptul statul (plecând de la premisa unui stat ideal, care funcționează ireproșabil) să impună individului decizii privind propriul corp? Dar nu cumva uităm de binele comun pe care, ca urmare a contractului social, vorba lui Rousseau, statul are dreptul și obligația să-l asigure? Uneori, luând măsuri privind limitarea libertăților individuale în favoarea celor colective și protejându-ne de propria ignoranță? Iată o temă în care e greu să fii într-o zonă neutră. Poți fi vaccinat și să spui nu, domnule, pe mine nu mă interesează dacă ceilalți se vaccinează, e treaba fiecăruia? O fi oare așa? Ei, și de aici, nu știu cum, dar am ajuns să definim dovezile validate științific, rolul și imaginea cercetătorului în prezent, diferența dintre opinie și cunoaștere. Of, nici aici nu prea ai cum să rămâi neutru. Împăciuitor. Cum erau, v-amintiți, statele occidentale din perioada interbelică față de revizionismul unor state precum Germania sau Italia. A, păi stați, dacă am ajuns aici, hai să vorbim despre cum este tratat Holocaustul azi. Unde se oprește libertatea de exprimare și unde încep antisemitismul, reacțiile extremiste și ultranaționaliste? Le permitem pentru că, vezi doamne, fiecare are dreptul la o părere sau le interzicem pentru că nu au acoperire științifică și, mai mult, negarea Holocastului este interzisă prin lege?
Acum înțelegeți de ce vă spuneam că nu știu când au trecut cele trei ore. Mai țineți minte seminariile alea din facultate când nu te îndurai să ieși în pauză ca să mai spui ceva, să mai răspunzi la o întrebare, să mai aduci un argument. Argument. Cât de banal sună când îl scrii și câtă nevoie avem de el în lumea reală! Elevii noștri au avut un exercițiu foarte bun în care au văzut că tot ceea ce învață ei la școală, la religie, filosofie, istorie sau psihologie poate fi exprimat, demonstrat cu fapte din viața de zi cu zi prin rațiune și dialog. Înapoi la argument , spunea cineva mai demult! Asta am făcut și noi, pe parcursul a trei ore în care, pur și simplu, nu am simțit cum a trecut timpul.
