Închide
De Gabi Bartic, COO Brio
Managerii slabi, când nu știu cuvinte sau nu au curajul asumării deciziilor, scriu multe, foarte multe cifre. Fac tabele, unii mai avansați fac calcule și pivoți în excel, proiectează scenarii care pornesc de la presupuneri complet hazardate, adună coloana C cu D din care scad F pentru a le ieși ceva care să le poată da fundament cumva deciziilor. Dacă decizia de dovedește cumva a fi proastă, vor avea mereu argumentul: „dar ai văzut că așa ieșea din proiecția din excel”.
Cam așa m-am gândit acum, când, în discuția legată de semestre școlare versus trimestre (pe care nu am înțeles-o, sincer, câtă vreme nu discutăm și despre ce facem în trimestrele/semestrele cu pricina), m-a lovit în moalele capului evidența că da, mai multe trimestre nu înseamnă decât mai multe note. Mai multe teze. Mai multe evaluări. Mai multe spaime adunate ale celor extrem de speriați că se schimbă viețile copiilor cu o notă la teză.
Sistemul de educație românesc nu evaluează bazat pe standarde, discuția aceasta nu mai are sens să o purtăm. Fiecare profesor lucrează cu standarde auto-propuse și auto-validate și notează bazat pe aceste standarde. E ca și cum fiecare laborator de analize ar avea valori diferite pentru intervalul normal de calciu, magneziu sau colesterol. Sau, mai grav, pentru niște markeri tumorali. Notele cu care lucrăm noi acum, care ne spun că avem aproximativ 70% dintre copii între 9 și 10, puse într-un excel, sunt la fel de utilizabile ca producția de mere adunată cu producția de fier pentru a rezulta consumul mediu de gaz al populației. Adunăm, la nesfârșit, note, medii irelevante pentru a rezulta note irelevante. Dar care, și aici au dreptate indignații, schimbă vieți. O medie de 9.61 e grav diferită de una de 9.62 pentru că, așa cum arată acum peisajul, această sutime face diferența între „admis la liceul x” și „admis la liceul y”. Ce facem, introducând încă o coloană în excelul acesta iîn care oricum avem date irelevante, e să introducem încă un set de date care pot produce decizii greșite.
Departe de a înțelege de ce e mai bine cu trimestre față de semestre și nefiind așadar partizana vreuneia dintre variante, departe de a fi înspăimântată de evaluare sau de note (afară de spaima inevitabilă de necunoscut), mă sperie exact acea coloană în plus ce se adună la lungul șir de subiectivități ce schimbă destine de copii.
Până să discutăm despre număr de zile de vacanță și școală, număr de note etc, discuția e una despre fairness în educație, în evaluare. Și dacă nu o purtăm, orice notă vom adăuga în acel tabel va duna la derizoriul în care, iată, avem 70% bursieri de merit cu 45% analfabeți funcțional (să ne ținem de procentul acesta până el va crește cu noul val de PISA).
Da, dar nu 🙂
Sau ca la Radio Erevan, nu i s-a dat, i s-a luat, nu era Volga, era bicicleta
Pt cei care nu prea se pricep la matematica:
Ai 2 elevi, primul ia media 7 pe semestru 1 si 8 pe semestrul 2, deci 7,50 anual. Al doilea media 8 pe primul semestru si 7 pe al doilea, deci 7,50 anual. Si nu vedem nici o diferenta intre ei. Dar daca am avea 3 trimestre, ar putea avea primul 7, 8, 8 cu media anuala 7,66, iar al doilea 8, 7, 7 cu media anuala 7,33, deci vedem diferenta intre ei. Sau ar putea a 8, 7, 8 si am constata ca sunt intr-adevar la fel de buni.
Hai ca nu e complicat
Asta e dacă toată lumea se pricepe la didactică și cum trebuie făcută școala. Iubiților, didactica spune că proiectarea activității didactice se face pe unități de învățare. Fiecare unitate de învățare se finalizează cu o evaluare. Să luăm un exemplu. La matematică, clasa a V-a sunt 16 unități de învățare, deci minim 16 evaluări, la clasa a VI-a sunt 14 unități, deci 14 evaluări, la clasa a VII-a sunt 11 unități, deci 11 evaluări și la clasa a VIII-a sunt 11 unități, deci 11 evaluări. Ce legătură au toate astea cu structura anului școlar?