fbpx

Ultima poezie a lui Emil Brumaru

Marele poet Emil Brumaru a plecat dintre noi, sâmbătă, la vârsta de 80 de ani. Cunoscut de îndrăgostiții de poezie și de mulți îndrăgostiți de oameni, regretat de lumea literară, iubit pentru curajul de a aborda versul erotic și stilistica specială, Emil Brumaru este, cu adevărat, unul dintre cele mai importante nume ale literaturii contemporane.

Ultima sa poezie a fost postată chiar de autor pe pagina sa de Facebook, pe 3 ianuarie:

PASTEL LIVRESC
Ninge ca-ntre măritate
Cu nimfetele fardate
Că-s cam vinete pe-aci
Citind Madame Bovary.
Ninge ca-n Karenina
Ce n-ar nimic pe ea
Și-i pe punctul de-a-ngheța
Cu Vronsky alăturea.
Ce-ncoace și încolo,
Ninge ca-n Manon Lescaut
Unde-n locurile joase-s
Legături primejdioase…

Vestea despre decesul lui Emil Brumaru a fost unul dintre subiectele cele mai abordate, astăzi, pe rețelele de socializare. Mii de utilizatori i-au postat poeziile, iar scriitori cunoscuți au dat mesaje de condoleanțe sau au povestit amintiri cu cel plecat dintre noi.

Mihai Șora: ”Unii își vor umfla pieptul, arătând lumii o fotografie cu El.
Alții vor povesti anecdote, vagi întâmplări în care erau împreună, – lustruindu-se încă o dată pe ei.
Unii vor întinde mâna spre raftul prăfuit unde-i stau, de ani buni, cărțile.
Alții vor întreba „Cine era ăsta?“ „A, nimic, un poet.“, se va spune.
Unii își vor urla durerea pe străzi.
Alții vor suferi în tăcere.

Vai, ce ființe previzibile suntem noi, trăitorii de rând!

Dragi prieteni,
a murit Emil Brumaru, iar aceasta este prima veste cu adevărat tristă a noului an.
Emil Brumaru – poet român
´…cu suflet ușor de crin galben,
cu inima-n patru mari camere…´

Iubiți-i cât sunt în viață, dragi prieteni!
Ființe miraculoase, fragile și tainice, poeții au nevoie de iubirea noastră mai mult decât orice alte făpturi. Prima formă de a-i iubi este a-i citi.

Rămas bun, dragul meu Emilplutitor.
Te îmbrățișează, de Bobotează, al tău Mihaimergător.”

Mircea Cărtărescu: „Nu-mi pot reveni. Sentiment de pierdere și sărăcire iremediabile. E chiar așa: fără Emil lumea noastră a tuturor e mai urâtă și mai săracă. Îmi vin în minte zeci de momente în care-am fost împreună și zeci de poezii strălucitoare ale acestui poet esențial. El s-a dus, poeziile lui rămân. Pentru mine e slabă consolare. Toți scriu acum că a fost un înger, că a avut viziunea paradisului. Pentru mine, Emil a fost unul dintre cei mai inteligenți scriitori și cititori de literatură pe care-i cunosc. Trăia în literatură, înțelegea literatura și știa, cu un geniu numai al lui, să se copilărească în versuri pe care nu ți le poți scoate din minte, ca niște hituri muzicale, versuri ‘pentru copii și rafinați’ sau, cum spunea el, „pentru puștioaice și babalâci”… Acum îmi amintesc „Dragostea nemărturisită”, pe care-am recitat-o de-atâtea ori cui a vrut și cui n-a vrut:

„Eu miercuri iar am fost la farmacie.

Era o farmacistă

Sensibilă, pedantă, tristă.

Și m-am rugat timid să-mi facă bon.

Ea l-a făcut cu chimic și-a oftat,

Ea a oftat așa, nemotivat;

Și doar făcea cu chimicul un bon!

Și am tușit încet și-am zis pardon …

Eu miercuri iar mă duc la farmacie”.

Andrei Oișteanu: ”Ce tristete ! Ce nedreptate ! Lumea va fi mai cenusie fara Emil Brumaru. Ultima data cand ne-am vazut, la Gaudeamus, mi-a zis ca-i place cum l-am numit in ultima carte: “poet erotolog si erotoniric”. A fost primul care a banuit ca ingerii sunt fete sau, cel putin, androgini: “Ci eu astept si inca tot astept / Un inger durduliu si intelept / Sa imi scoboare-n pat si sa-mi sopteasca / Sub fulgi ca are-o parte femeiasca / Ce vrea destinul sa mi-l indulceasca”. Acum, fiind printre ingeri, are ocazia sa verfice. Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace !”

 

Emil Brumaru a încetat din viață sâmbătă, la vârsta de 80 de ani, după ce fusese internat la spital în urma unui atac vascular cerebral.