
de Daniela Vișoianu, expertă în Educație
– Uite jucăria!
– Nu e jucăria 🙁
– Uite istoria!
– Nu e istoria 🙂
❗️NU AM CREZUT că elevii de clasele a XI-a și a XII-a ar putea fi „salvați” de dublarea numărului de ore de istorie din ultimii doi ani de liceu, indiferent de filieră.
Le-am și spus unora:
– Voi îmi spuneți mie că părinții sunt obligați să își țină copiii la școală, cu eforturi, inclusiv financiare, mai ales pe rutele profesională și tehnologică și că, din pix, alegeți pentru ei un volum de 6 ore de istorie per ciclu – adică o creștere de 50% doar la o disciplină? Cum le faceți asta?
– Scrie în lege, aia e!
– Dar în lege nu scrie că SE ADAUGĂ, iar curriculumul este atributul ministerului, că de aia nu e lege (Slavă Domnului!).
Propunerea pusă în consultare este nesperată și înseamnă RESPECT și ECHITATE. Respect pentru timpul elevilor, pentru banii familiilor, pentru timpurile pe care le trăim.
Ce se propune de fapt?
Înlocuirea CONȚINUTURILOR orelor de istorie din clasa a XI-a, respectiv clasa a XII-a, cu alte conținuturi, care pot contribui chiar MAI BINE la formarea competențelor. Nu se scoate nimic – doar iluzia că vom putea preda 40 de ani la fel. Indiferent de timpurile pe care le trăim vom continua să le spunem ce bine era pe vremea lui Burebista, care a dat foc la vii (fals, era mai stoic, a îndemnat la abținere), în vreme ce un război e la graniță și luptele se dau cu informații?
Nu știu gândirea din spate, de aceea sunt liberă să visez la abordare integrată între orele de religie și cele 2 istorii „speciale”:
– mă aștept, de pildă, ca la ambele istorii să fie deconstruite rolurile Academiei Române, armatei, Bisericii în Holocaust și comunism;
– mă aștept ca elevii să înțeleagă ce s-a întâmplat cu creștinii în vremea închisorilor comuniste;
– mă aștept ca elevii să afle cum a devenit „taina spovedaniei” instrument de securitate;
– mă aștept să înțelegem că dictatura vine subtil – întâi i-au dat pe copiii evrei afară din școală – că nu degeaba Jurnalul lui Mihail Sebastian nu a putut fi publicat înainte de 1990 și a ieșit, oricum, conspirativ din țară. (si altele, ați prins ideea, sper).
Eu mă aștept la decență – știu, e greu, nici mie nu îmi iese.
Planurile cadru nu sunt o decizie de tip consens, ci o decizie de tip expert. Și ar fi putut fi mult mai curajoase. Cei care le-au lucrat au avut grijă de oameni și de catedre – așa cum fac de 30 de ani.
Doar că, de data aceasta, au avut și un pic de grijă de copii. Le-a păsat.
În final, două citate din ”România în 100 de ani”, Oliver Jens Schmitt:
„- Fără o reexaminare critică a autoritarismului, a naționalismului și a antisemitismului, Biserica Ortodoxă Română nu va deveni forța care să sprijine construirea unei Românii democratice.” (p. 48)
„- Cu toate breșele și mutațiile personale, Academia a făcut, prin majoritatea purtătorilor de mesaje, oficiul de păstrare a gândirii naționaliste și a structurilor autoritare.” (p. 54).
A existat anul trecut o decizie că vor fi mai multe ore de istorie, prin respectarea obligativității pentru cele două tipuri de istorie specială. Da, ÎNȚELEG, frustrarea e proporțională cu promisiunea – de aceea cele mai multe critici sunt formulate în registrul „dispare istoria”. Dacă provocarea rămâne:
– Uite două ore în plus;
– Nu mai sunt două ore în plus;
eu le propun celor din mediul de afaceri să preia și ei niște ore de „Istoria Holocaustului” și ”Istoria comunismului” pentru angajați. S-ar putea ca efectul în materie de competențe soft să fie remarcabil.
În final, cred că soluția trebuie să fie din registrul „mai profund”, în niciun caz „mai mult”. Cu mult și prost, mult și degeaba am ajuns în actualul context politic.
Și mai sper (Doamne!) ca Biserica, Bisericile care au manifestat în 2021 pentru o oră de religie pe săptămâna și pe filiera profesională și tehnologică, nu 1/2 cum s-a propus, să își asume riscurile pentru a înlătura pericolele din jur și să își asume transformarea conținuturilor pentru a-i ajuta pe copii potrivit cu vremurile pe care le trăim.
e jucăria