Trimestre, nu semestre
11 Aprilie 2021, 21:02
de prof. Marcel Bartic, editorialist Educaţie Privată semestre
Recent, Societatea Academică din România a avansat propunerea ca structura anului școlar să revină la organizarea trimestrială și să renunțăm la cea semestrială, cum este în acest moment. Ministerul a anunțat că va analiza propunerea și o va supune dezbaterii publice, urmând ca o variantă finală să reprezinte expresia unui consens între profesori, părinți și elevi.
Sigur, vocile critice nu au întârziat să apară. Iar schimbări, nu mai vrem schimbări, ne-am săturat de schimbări, spun unii. A, ne întoarcem la comunism, spun alții, mai lipsea cravata de pionier și portretul Cârmaciului în sala de clasă. Nu ne interesează, problemele învățământului românesc sunt în altă parte, pierdem vremea, mai putem citi pe ici, pe colo. Sigur, nu e de mare ajutor nici faptul că nu prea avem niște studii de impact cu privire la structura anului școlar și nici cine știe ce dezbateri n-am avut până acum pe acest subiect. Așa că reacțiile, mai degrabă emoționale decât bazate pe observații raționale și argumentate, nu sunt deloc surprinzătoare.
Pentru a desluși mai bine peisajul acestei dezbateri, vă propun să facem un pas în spate și să ne uităm la structura actuală a anului școlar din perspectiva psihopedagogică. Poate vă amintiți, renunțarea la structura trimestrială s-a făcut începând cu anul școlar 1998-1999, pe vremea în care, în fruntea ministerului Educației, se afla Andrei Marga. Sigur, această modalitate de a împărți anul școlar a mai fost modificată, au apărut între timp vacanța pentru clasele de ciclu primar, Săptămâna Altfel și, să nu uităm, schimbările impuse de contextul pandemic.
Dacă ne uităm în urmă, la toate măsurile care, uneori, au părut a fi luate pe genunchi, fără un studiu de impact, doar de dragul de a schimba niște lucruri în şcoala românească, da, pot să înțeleg reticența față de o astfel de propunere. De asemenea, nevoia de predictibilitate, intens resimțită în ultimii ani, este un alt motiv pentru care orice inovație în învățământ este privită cu reținere. Rău cu rău dar mai rău fără rău, vorba românului. Pe de altă parte, dacă tot suntem de acord că unele reglementări nu și-au arătat eficiența, mă întreb de ce să le păstrăm? Doar pentru că ne-am obișnuit cu ele? Uite, bunăoară, să zăbovim un pic asupra organizării semestriale. S-a spus, inițial, că este preferabilă celei trimestriale pentru a scăpa de „teroarea notei și mediilor de la sfârșitul semestrului”.
Vi se pare cumva că am scăpat de presiunea asta? Sigur că nu. Bravo, n-am uitat, trimestrele erau și o reminiscență a regimului de tristă amintire, așa că, la coșul istoriei cu ele, nu ne mai trebuie. Bine, noi încă mai avem multe lucruri de pe vremea comunismului. Spre exemplu, doi plus doi făceau și pe atunci tot patru dar nu i-a mai trecut nimănui prin cap să schimbe și logica matematică doar pentru că funcționa și în timpul comunismului.
În prezent, avem un an școlar care funcționează în pași de Brașoveanca, doi pași înainte și doi înapoi. Nici nu se termină bine vacanța de vară, la câteva săptămâni după începerea anului școlar în septembrie, elevii din clasele mici intră în vacanță. Pe motiv că sunt obosiți. Nici n-apucă bine doamna învățătoare să-i obișnuiască pe copii cu bastonașele, că trebuie să ia o pauză de o săptămână. Chinuie-te iar să le pui stiloul în mână, Georgică mamă, unde ți-e penarul, mi-am uitat caietul, ce să vezi, s-a făcut decembrie, vine Moș Crăciun. Luăm vacanță, normal. Prelungită, dacă e cu zăpezi la ofertă.
În ianuarie revenim la școală, o lună de evaluări, teste, lucrări de control, susținere de proiecte, fix în spiritul eliberării de teroarea notelor și a mediilor de la sfârșit de semestru. După care iar o vacanță, să ne revenim. Pe la începutul lui aprilie, luăm iar vacanță că a venit primăvara, mai rămân lunile mai și iunie și, ce să vezi, s-a terminat anul școlar. Și toate acestea, fără a mai pune la socoteală zilele libere, consiliile profesorale și alte activități cu caracter organizatoric. Faceți, vă rog un calcul, să vedeți cu ce timp alocat învățării mai rămân copiii.
Organizarea trimestrială a anului școlar plus extinderea lui cu două săptămâni ar corespunde mai bine nevoilor elevilor și ar aduce un plus de coerență actului didactic. Nu e o noutate că România se află printre țările cu cel mai mic număr de zile de școală așa că ideea de a regândi structura e una binevenită.
Împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură. Am putea avea un trimestru din 1 septembrie până la vacanța de iarnă. Cel de-al doilea, din ianuarie până în aprilie, și cel de-al treilea să se încheie în iunie. Nu am fi singura țară din Europa care ar începe la 1 septembrie iar programul „Litoralul pentru toți” sunt sigur că își poate găsi un alt interval de timp decât cel în care ar trebui să înceapă școala. Nu gândim nevoile sistemului de educație în funcție de profitul companiilor de turism ci invers.
Nici problema schimbării cataloagelor nu mi se pare una insurmontabilă ba chiar, să mă iertați că îndrăznesc, dacă tot avem experiența învățământului online, n-am putea trece noi la cataloagele electronice? Că tocmai ce ne-am obișnuit cu ele. Nici îngrijorarea că elevii vor fi suprasolicitați cu o teză și o medie de încheiat în plus nu este una validă. Supraîncărcarea vine, mai degrabă, din felul în care sunt gândite planurile-cadru, programele școlare și felul în care ne facem noi planificările calendaristice, nu din structura anului școlar.
În concluzie, dezbaterea privind renunțarea la structura semestrială e una binevenită. Știu, n-am uitat, trebuie să avem predictibilitate și stabilitate, sună frumos, dar mai instabil și mai incert ca anul ăsta școlar nu țin minte să fi avut vreodată. Chiar nu mai avem ce pierde. Și, dacă tot suntem puși pe fapte mari, acum că ne-am pus pe schimbări, ce-ați spune să continuăm și cu unele în zona curriculară, a planurilor-cadru, a programelor școlare și, da, nu mă pot abține, a resursei umane?
semestre semestre semestre semestre semestre semestre semestre
În anul în care am încheiat sem. I în decembrie copiii nu erau doar stresați de note, au trecut peste o perioadă intensă de studiu, timp în care au avut zile cu 2-3 teste, 2-3 răspunsuri orale de nu mai știau pe ce planetă sunt. După 7 astfel de ore la școală se întorceau acasă ca să vă învețe vouă ”pe de rost” informațiile transmise + să vă facă ”proiectele” pe grupe/individual, să vă facă temele care nu se mai terminau – pagini întregi. Mai aveau timp să doarmă, poate, vreo 5 ore pe noapte. Din 89-90 n-ați făcut altceva decât să adăugați câte ceva, dar nu ați scos nimic, mai mult la capitolul științe clasele 5-8 ați făcut copy-paste după manualele de liceu de dinainte de 89 și ”învățați proștilor!” că nu degeaba sunteți ”idioți funcționali”, dacă părinții voștri au fost capabili să învețe informațiile acestea în liceu veți fi și voi, dar în generală! Cât despre profesori în care loviți din toate părțile spunând că se pune problema ”resursei umane” de fapt în dulcele stil românesc vreți să ”supaîncărcați”. Dă-i omului cât nu poate duce, ce contează că adăugați un semestru cu 1-2 note orale la fiecare clasă+teze+ 1-2 teste=volum de muncă, nu glumă! Dacă faceți o analiză a resurselor umane pate o faceți și bine deoarece înainte cu un an de pandemie inspectorii voștri refuzau să accepte documentele de orice fel în format electronic. Refuzau să se uite peste documente dacă acestea nu erau printate și dacă auzeau că ai un blog/grup în care postai materiale ajutătoare pentru elevi îi apucau istericalele. Amenințau că la un eventual control dacă nu dau copiilor fișele de lucru pe hârtie imprimate pe banii lor,dacă nu se poate altfe, și nu se poate deoarece încă
învățământul e gratuit, depunctează evaluarea cadrului didactic. Ei bine, care dintre categoriile profesionale s-a adaptat mai rapid și mai bine mediului online, au făcut cursuri de perfecționare și deși comentați că nu au rezultate online, ministrul vostru spune că la simulări rezulteatele sunt mai bune decât anii anteriori?! Minte oare?! Cât despre articolul de mai sus, în stilul dezlânat și fragmentar specific postmodernismului puneți mai multe întrebări decât aduceți argumente și totul rămâne-n ”coadă de pește” deoarece știți că nu aveți dreptate sau pur și simplu sunteți un ex
ponent al generației pe care o numiți așa frumos…de idioți,,,funcționali.
Cher Marcel Bartic,
Cred ca aveti dreptate, a mai ramas o singura problema pentru sistemul de educatie din Romania, „Schimbarea Clantelor” la usile claselor din scoli!!!