De la o toaletă spartă, la un război între părinte și dirigintă. Cum a escaladat conflictul într-o școală din București

Un copil a spart vasul de toaletă într-o școală din București. Mai exact, școala nr 194. Un caz aparent banal, dar care se transformă într-o poveste despre relația dintre părinte, diriginte și director dintr-o școală din București. Mihaela Bălan, mama elevului, spune că dirigintele îi amenință pe nedrept copilul cu scăderea notei la purtare, chiar dacă nu a fost vina acestuia, pentru că vasul de toaletă nu era corect fixat și punea în pericol siguranța școlarilor. Situația se complică atunci când, potrivit mamei, diriginta apelează chiar la hârtii false pentru a forța sancționarea elevului. Iar directoarea școlii, inițial cooperantă, ajunge să se eschiveze și să avantajeze, astfel, poziția dirigintei.

Mihaela Bălan a relatat pe Facebook evoluția cazului:

29 noiembrie:

Despre scoala romaneasca si profesori. Despre siguranta copiilor in scoli. Despre lipsa de responsabilitate, de asumare si nu in ultimul rand despre nepasare, indolenta si minciuna.

Cu doua saptamani in urma imi trimite doamna Elena Balan, profesor de arte plastice, la scoala Generala nr. 194, diriginta lui David, un mesaj insotit de o fotografie cu un wc spart, in care ma informeaza ca fiul meu a spart acel wc si cum rezolvam. O intreb cum s-a intamplat si ma expediaza scurt, zicandu-mi ca imi va spune el. Astept linistita sa vina de la scoala si il intreb. El imi spune ca acel wc era defect, adica nu era prins in suruburi pe podea si usa era larg deschisa, a alunecat, wc-ul a cazut si si s-a spart. Ii scriu dirigintei toata tarasenia si ii spun ca in cazul asta scoala e de vina, ca acea toaleta trebuia inchisa pentru siguranta copiilor. Imi raspunde in doi peri, ca daca toata lumea strica si sparge si scoala e nevoita sa plateasca, unde se ajunge. Ii spun ca nu suntem niste parinti care nu isi asuma, ci ca e vorba in primul rand de siguranta copiilor si nu in ultimul rand de principii.

Mbun! Mergem la scoala sa discutam fata in fata, nu prin mesaje. Ne anunta senin ca nota la purtare ii va fi scazuta daca nu achitam. Ii spun ca vreau sa se faca o ancheta si daca reiese ca vina a fost in totalitate a lui David, vom achita. Altfel nu. Imi arunca in fata ca ea urmeaza intocmai regulamentul scolii si ca trebuie sa platim. Apoi recunoaste ca acel wc era stricat de la inceputul anului. Martor este Sorin, care era cu mine. Am intrebat-o cine ar fi fost raspunzator daca copilul meu sau un alt copil s-ar fi ranit. Nu mi-a raspuns. Imi vine cu o foaie, o informare imi zice, pe care mi-o da sa o semnez. Nu am semnat-o. Mi-am dat seama ca nu am cu cine sa discut si i-am spus ca vreau sa stau de vorba cu doamna director. Din motive personale nu am reusit sa ajung sa discut cu dumneaei.

Intre timp mi-a scris ca David s-a urcat cu picioarele si a cazut cu wc-ul, de aceea s-a si spart. Ii trimit fotografia pe care mi-a trimis-o la inceputul nebuniei, facuta in momentul intamplarii si ii spun sa imi arate daca vede urme de pantofi. Imi spune ca cineva l-a vazut cum s-a urcat si am intrebat-o cine. Ca mai era cu doi copii, dar fiecare in alta toaleta. Nu-mi raspunde. Nimic. Doamna e de fier. Nu renunta. Eu atata reticenta, dificultate, refuz in a dialoga si lipsa de argumente, nu am intalnit pana acum la un profesor.

Mbun! Marti imi trimite iarasi un mesaj in care ma anunta senin ca intrucat nu am achitat paguba, ea inainteaza cererea pentru scaderea notei la purtare. Ii spun ca suna a amenintare si ca nu-mi place abordarea.
Azi ajung la scoala, dorind sa stau de vorba si cu doamna director, dar nu e disponibila si m-am inscris in audienta pe 10 decembrie. Discutand din nou cu doamna diriginta, care isi pastreaza aceeasi atitudine, indrazneste sa ma minta in fata cu nonsalanta si cu un zambet tamp, ca acea toaleta era, de fapt, functionala si ca David a stricat-o. Cu cateva zile in urma, David ma anuntase ca au schimbat wc-ul. Deci cu ce tupeu ma minti in halul asta si de ce. Iar cireasa de pe tort mi-o tranteste zambind. Cineva a facut plangere la politie. O intreb cine, de ce, cu ce motiv. Si de ce e implicata politia in cazul asta. Ce infractiune s-a comis. Tot zambind imi raspunde ca nu poate sa imi spuna si pleaca.
Sunt eu nebuna sau e ea rau-voitoare!?
Ce scoala e asta, fratilor!?
Ce profesori ne educa copiii!?
Lucrurile nu vor ramane asa in urma bataii de joc la care suntem supusi. Voi discuta si cu doamna director si daca si acolo se continua cu minciunile, voi merge si mai departe de atat. Am informat-o ca daca vor continua in aceeasi conjunctura, voi da scoala in judecata.
Sunt convinsa ca vor exista consecinte si presiuni asupra lui David, dar daca eu tac azi, maine raul va fi de zeci de ori mai mare. Si nu numai impotriva lui.
Dragi parinti, nu mai acceptati astfel de comportamente indreptate impotriva copiilor vostri!

12 decembrie

Si aventura cu Școala 194 Marin Sorescu continua.

Am fost pe 10 in audienta la doamna director, Lucia Minchevici, cu care am discutat cazul, in speranta ca vom gasi o rezolvare si ca isi vor asuma vina. Mi-a comunicat ca nu exista in regulamentul scolii niciun articol in care sa se specifice ca daca noi nu platim, lui David i se scade nota la purtare. Stiam asta pentru ca am citit regulamentul. Bineinteles ca nici dumneaei nu recunoaste ca acel wc era defect, nefiind prins in suruburi pe podea. Minciuna se intinde la nivel inalt, bineinteles. Copiii, colegii lui David si nu numai confirma faptul ca wc-ul era defect, diriginta si directoarea se acopera una pe cealalta spunand ca nu.

I-am spus si de isprava doamnei diriginte Elena Balan, care mi-a comunicat ca cineva a anuntat politia. Am intrebat-o si pe dumneaei pe ce baza. Cu siguranta nu stia de acest demers pentru ca mi-a spus asta. In urma discutiei am stabilit de comun acord sa ne vedem si cu doamna diriginta, spunandu-mi ca usa dumneaei este intotdeuna larg deschisa pentru orice fel de problema.
Ieri am mers iar la scoala, in speranta ca vom gasi o cale de a rezolva situatia, dar doamna diriginta a refuzat sa mearga la doamna director sa discutam pe caz. Am insistat, dar mi-a raspuns ca nu o pot obliga sa faca asta.

Pe langa toate minciunile pe care le sustine cu nonsalanta si imi da in cap cu regulamentul scolii, ieri a venit cu o nota de informare, sustinand initial ca am refuzat sa o semnez. Am observat ca nu este aceeasi nota de informare, neavand semnatura profesoarei care in prezenta mea si a lui Sorin a luat la cunostinta refuzul nostru de a semna. Cand i-am spus ca e diferita si unde-i semnatura doamnei, a inceput sa se balbaie si sa imi spuna ca este o alta nota de informare si ca o are si pe prima. I-am comunicat sa mi le trimita cu confirmare de primire pentru ca vom urma demersurile pe cale legala. V-ati prins ca in prima era specificat faptul ca i se va scadea nota la purtare fiindca noi refuzam sa platim, nu? Si ca va aparea, asa, din neant, o alta nota in care nu se va mai preciza asta. I-am comunicat ca o consider inapta pentru a educa copiii, avand lipsa totala de moralitate, de principii si de asumare. De agramatism, grav, in opinia mea, nu i-am spus, dar mi-a stat pe limba. Un profesor, asa cum se considera dumneaei, nu are ce sa caute la catedra, educandu-ne copiii.

Astazi am mai facut o ultima incercare in a discuta cu doamna director. Ajunsa la scoala, am intrat in antreul ce deserveste biroul secretarelor si al doamnei director, am batut la usa si am constatat ca nu este in cabinet. A aparut si o doamna secretara care m-a intrebat ce doresc, spunandu-mi ca ma stie, ca am mai fost si marti. I-am aprobat. Mi-a transmis ca doamna director este foarte ocupata, sa ma inscriu in audienta. I-am raspuns ca nu fac asta, fiindca mi-a comunicat prin viu grai ca usa dumneaei e larg deschisa oricand. In cateva minute a aparut si doamna director care nici la salut nu mi-a raspuns si a intrat val-vartej in cabinet. A iesit secretara si mi-a spus ca e ocupata, nu are timp de mine. Am insistat, am batut la usa si am intrat doi pasi inauntru, rugand-o sa imi acorde doua minute. Nu a fost de acord, drept pentru care i-am transmis ca voi merge maine la inspectorat si ca voi apela la toate mijloacele necesare in a-mi apara copilul nedreptatit.

Sunt doar o mama, un parinte care-si iubeste copiiii mai presus de tot si de toate. Un parinte care incearca din rasputeri sa isi educe copiii cu simtul raspunderii, al asumarii, al cinstei si al bunului simt, desi traim in tara cu valori contrare simturilor expuse de mine. Imi place sa cred ca am si reusit. Drept pentru care ma voi lupta cu morile de vant si cu toti oamenii care incearca numai sa le faca vreodata nedreptati copiilor mei si voi urma calea legala.
Scoala si educatia incotro!?