Absenteismul electoral al tinerilor nu este o formă de indiferență, ci un simptom al unei educații care a eșuat să-i pregătească pentru cetățenie. Participarea scăzută la vot în rândul categoriilor de vârstă 18–24 și 25–34 nu este un simplu capriciu generațional. Este rezultatul direct al unei școli care a omis să cultive gândirea critică, înțelegerea mecanismelor democratice și sentimentul apartenenței active la o comunitate politică. Când elevii nu învață, încă de mici, că pot contribui, că vocea lor contează, că votul nu este doar un drept, ci un mecanism de echilibru și construcție socială, rezultatul este o democrație formală, dar fragilă.
Fără o educație care să cultive simțul răspunderii civice, vom continua să ne mirăm de ce cei mai afectați de politicile publice sunt și cei mai absenți din spațiul decizional.
Tinerii nu se nasc apatici. Devin apatici într-un sistem care nu le dă instrumentele să înțeleagă, să se exprime și să creadă că își pot transforma lumea.
Acolo unde educația cultivă luciditate, implicare și speranță, prezența la vot devine o formă de continuitate naturală a formării intelectuale.
Acolo unde educația e redusă la conformism și competiție, votul pare o opțiune exterioară, fără miză personală.
Dacă vrem o democrație solidă, trebuie să începem prin a o preda serios — nu în campanii, ci în școli. Nu în discursuri, ci în curriculum. Nu doar ca informație, ci ca practică zilnică a conștiinței civice.
