Închide
Irina Șumilova, o studentă de 21 de ani din Rusia, a relatat cum a fost condamnată după un proces de 20 de minute, pentru că a protestat împotriva războiului din Ucraina. Tânăra spune că a fost reclamată de o trecătoare, care a văzut-o cu o pancartă pe care își scrisese mesajele.
Povestea sa a fost tradusă în limba română de Luiza Șora și publicată pe Facebook:
Irina Șumilova, 21 de ani, studentă la Universitatea din Kostroma.
Aici, în ziua de 5 martie.
►„Am încercat să evit frazele directe legate de război pentru că știam că, în virtutea noii legislații, poți fi imediat arestat. Am rămas în stradă aproximativ 40 de minute. Trecătorii au reacționat în cele mai diferite feluri: unul a spus că e bine, alții mi-au făcut semne discrete de aprobare, alții au aplaudat. Dar a fost și o femeie care a trecut cu mașina și mi-a arătat un deget obscen. Mai târziu am aflat că a telefonat la poliție și a depus plângere. Nu mi-a fost frică să ies în stradă pe 5 martie; nu era pentru prima dată și, până acum, nu erau probleme în regiunea noastră. Așa încât am fost destul de surprinsă când, după ce am terminat protestul, în timp ce mergeam pe stradă cu mama, o mașină a poliției s-a oprit în dreptul nostru și un inspector mi-a spus că trebuie să urc imediat, că voi fi dusă la post datorită violării noii legislații.
Polițiștii mă cunosc deja destul de bine, nu m-au brutalizat. Prima dată am fost arestată la 17 ani, când am luat parte la o manifestație împotriva creșterii vârstei de pensionare. Mi-au trimis o înștiințare direct la școală, mi-au dat o amendă de 5000 de ruble, conform articolului 20.2, paragraful 6.1.
În 5 martie, am încercat mult timp, la postul de poliție, să obțin informații despre noul articol de lege sau măcar să-mi permită să-l citesc. Timp de mai bine de o jumătate de oră, n-au reușit să-mi dea un răspuns clar; abia apoi au găsit textul de lege pe telefonul cuiva și mi-au dat voie să-l citesc. După ce l-am citit, i-am trimis la articolul 51 din Constituție și le-am explicat rațiunea protestului meu, adică faptul că nu am discreditat armata, ci doar mi-am exprimat opinia în legătură cu distribuirea fondurilor bugetare.
Am fost convocată la tribunal chiar a doua zi, duminică. Eram la o întâlnire cu niște prieteni când am văzut un număr necunoscut pe telefon. Apoi m-a sunat mama care mi-a spus că venise poliția la noi. Am sunat înapoi la acel număr necunoscut. S-a dovedit că era, într-adevăr, un număr al poliției: «Mergeți la tribunal imediat!». Am fost bineînțeles surprinsă că mă convoacă într-o zi de duminică. Credeam că-mi vor trimite o hârtie, ceva, și că voi avea timp să mă pregătesc. Nu aveam nici avocat…
Când am ajuns la tribunal, m-au luat din nou într-o mașină a poliției și m-au dus din nou la post, ca să corecteze câteva erori în protocolul de arestare. Cu totul, procesul nu a durat mai mult de 20 de minute. Judecătorul a ascultat rapid explicațiile mele, informațiile poliției, m-au lăsat să pun câteva întrebări. Apoi judecătorul s-a retras într-o sală pentru deliberare unde a stat exact 7 minute, după care a ieșit cu sentința conform căreia eram vinovată. Acum lucrăm cu un avocat de la Network Freedoms și încercăm să facem apel.
Mi-au dat o amendă de 30000 de ruble. Sigur, e o sumă groaznic de mare, dar am câteva economii tocmai pentru asemenea urgențe. În plus, mă ocup de o pagină publică despre sindicalism, dreptul muncii și represiunea politică, iar câțiva dintre abonații noștri s-au oferit să mă ajute. Apropiații mei și-au păstrat calmul când au aflat verdictul, pentru că sunt deja obișnuiți cu faptul că îmi exprim adesea poziția politică la proteste și în adunări publice. Dar știu că, în general, sunt neliniștiți când văd ce se întâmplă, sunt foarte îngrijorați pentru mine. Mama vine de fiecare dată la poliție când sunt arestată și mă așteaptă acolo. Vrea ca toată lumea să afle că sunt iubită acasă, că nu sunt singură și că mă susține mereu.“▪
___
Sursa:
https://t.me/currenttime
