”Stilourile roșii”- mișcarea civică a profesorilor din Franța. Ce spune manifestul lor

de Adda Barbu

După aproape două luni de demonstrații ale “vestelor galbene” în Franța, au intrat în scenă “stilourile roșii”.

Profesorii sunt supărați pentru că simt că au fost uitați de guvernul actual și cer o reevaluare a salariilor lor și o mai bună recunoaștere a profesiei.

Organizate pe rețelele sociale, “stilourile roșii” adună peste 60.000 de utilizatori pe Facebook și au publicat un manifest cu treisprezece revendicări. Cerințele principale sunt stoparea reducerilor de locuri de muncă, rediscutarea reformei pentru licee și mai multe resurse pentru elevii aflați în dificultate. Personal, sunt unsă pe suflet să văd că dascălii se gândesc și la binele elevilor, nu numai la buzunarul lor. Cer totodată limitarea numărului de elevi în clase după cum urmează: 20 de elevi în ciclul primar, 25 în secundar, 30 în ani terminali.

Unul dintre inițiatorii mișcării (Sam) declară următoarele: “Elevii mei împart o carte de franceză și de matematică la doi. Trebuia să cumpăr manuale de istorie, geografie și știință și trebuie să plătesc pentru fotocopii din buzunarul meu. Chiar nu avem resurse materiale și umane. Recent, m-am îmbolnăvit de câteva zile: nimeni nu m-a putut înlocui. Primim mărturii de la cadrele didactice care nu mai pot face față, care sunt în burn-out. Eu însumi am crezut că va fi o slujbă liniștită. Am primit un duș rece. În anul meu de instruire, patru persoane dintr-o promoție de 28 au demisionat. Trebuia să predăm la o clasă în fiecare săptămână, să mergem la cursurile de masterat și să scriem teza finală. Am lucrat 70, 80 de ore pe săptămână, nu mai dormeam. Rezistăm datorită dragostei pentru munca noastră, însă această meserie înghite totul.”

Profesorii au delimitat mișcarea stilourilor roșii de orice implicare a sindicatelor din învățământ. Ei consideră că liderii sindicali nu mai reprezintă vocile mulțimii, după ce aceștia au eșuat ani de-a rândul în negocierile cu statul pentru salarii și îmbunătățirea condițiilor în școli. Dacă luăm cazul unui profesor de matematică care preda la echivalentul românesc de școală secundară poate primi un salariu după cum urmează: În calitate de stagiar, profesorul școlar câștigă 1584 euro lunar net; După 2 ani de serviciu, salariul este de 1666 de euro. După 10 ani, acesta oscilează între 1800 și 1915 de euro După 20 de ani, va fi între 2360 și 2545 de euro. În cele din urmă, după 30 de ani, profesorul se poate aștepta să ajungă între 2545 și 3030 de euro.

Am cunoscut personal câțiva profesori atât de inimoși și dedicați meseriei lor, încât nu pot să zic mai mult decât: Chapeau, les profs!