


de Livia Dilă, jurnalistă
Întotdeauna am remarcat o anumită detașare la persoanele din străinătate, un fel de a fi mai relaxat, de parcă acestea nu se confruntă cu stresul, cu impactul tehnologiei, cu graba și volumul de muncă din ce în ce mai mare, cu exigențele..
Mereu m-am întrebat cum fac profesorii francezi, cum se descurcă, fiind și ei copleșiți de corectarea evaluărilor, de tot felul de hârtii pe care trebuie să le facă, trimestrialele consilii ale clasei și școlii, caracterizări pentru elevi…
Recent am găsit un articol în revista Dilema, ”Împrumut pantofi. Nu cei mai comozi din lume”, în care am citit acest fragment, care mi-a amintit de ceea ce a spus învățătoarea fiicei mele.
”Profesorul (…) este asaltat de mesajele care vin pe toate canalele – grupul de WhatsApp al școlii, al catedrei, al clasei, al părinților, al diriginților, pe e-mail, pe Instagram. În timpul orei s-au adunat 52 de notificări. Răspunde la mesajul primit de la un părinte care vrea o informație în timp real, suportă tonul ridicat al unui mame care nu crede că abaterile fiicei sînt grave.”
Ei bine, ce ne-a spus doamna născută în Franța? În primul rând, nu exista niciun grup de WhatsApp, niciunul, Instagram, nici atât..Apoi, ne-a spus că și domnia sa este părinte, are copii, deci o viață privată care începe chiar în momentul în care noi ne luăm propriii copii de la școală. Chiar am înțeles, cum ai putea să nu? Mi s-a părut corect și echitabil. Iar dacă dorim o întrevedere, avem ceva de discutat, cerem întâlnirea prin email, -cu durata de un sfert de oră, înaintea începerii cursurilor-.
Iată de ce am vrut să văd cum fac alții, în alte sisteme de educație, pentru că înțeleg epuizarea profesorilor români, sigur exemplul dat mai sus este copleșitor, haotic, neproductiv.
Iar în fotografii puteți găsi o subliniere expresă a cadrului didactic francez că la ședința cu părinții nu vor fi abordate decât chestiuni ce țin de pedagogie, proiectele și viața de zi cu zi a clasei. De restul, de natură administrativă, se ocupă administrația și reprezentanții părinților.
Acest mesaj a fost decupat și lipit de învățătoare în caietele de corespondență ale fiecăruia dintre cei 27 de copii din clasa ei întâi. Așa și temele, când e necesar costumul de sport, -un caiet special, cu zilele pe culori, iar la pagina finală, din când în când, expunerea faptelor mai puțin “onorabile” ale elevului, care trebuiau semnate de părinte.


