Închide
Asociația Memorialul Colectivizării din România organizează vernisajul de lansare a primului Muzeu al Colectivizării din România, miercuri 4 noiembrie 2020, ora 16:00.
Evenimentul va avea loc în Str. Parcului nr. 1, comuna Tămășeni, jud. Neamț, și va consta dintr-o conferință de presă și un tur ghidat oferit de către inițiatorii, curatorii, autorii și partenerii proiectului.
Muzeul se va construi în etape circumscrise proiectului amplu și orginal de realizare a primului Muzeu al
Colectivizării din România, în com. Tămășeni, jud. Neamț. Tematica muzeului se structurează pe 18 spații
distincte (camere ale celor două case ce descriu o gospodărie tradițională, spații anexă, spații exterioare),
fiecărui spațiu fiindu-i dedicată o temă specifică.
Printre celelalte teme ce vor fi abordate, alături de cele 3 pe care le deschidem, menționăm: Pâine, Furie și Revoltă, Destinul, Miliția, Agitatorii, Ascunzătoarea, Rezistența, Omul Nou, Carne și Vin, Apă, Gaz, Unelte agricole. Curatorii și arhitecții muzeului îl văd ca un proiect de valorificare a colecției, surselor, documentelor și mărturiilor de arhivă audio-video despre drama oamenilor trecuți prin colectivizare, folosind obiecte-simbol, instalații interactive și forme de exprimare unde povestea este pusă într-un decor scenografic extrem de puternic ca mesaj și semnificație.
Gazdele evenimentului sunt: Iulian Bulai, inițiatorul proiectului, Constantin Goagea, arhitect și curator,
Ovidiu Albert, partener prin Asociația Mușatinii Roman.
Finanțatorii primelor camere ale muzeului: Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, Hanns
Seidel Stiftung, Friedrich Nauman Foundation For Freedom și Konrad Adenauer Stiftung.
Despre colectivizare
În România, Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962. Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări și confiscări ale întregii averi a celor implicați. În zonele montane au existat însă numeroase zone necooperativizate. Sistemul de agricultură socialist astfel constituit a intrat treptat într-o criză ale cărei efecte s-au simțit și după ce regimul a fost înlăturat, timp în care s-au depus eforturi pentru reconstituirea proprietății private în agricultură.
