Scrisoare deschisă adresată fostului ministru al non Educației, Daniel P. Funeriu
19 Iunie 2021, 14:35
de Dana Hering, cadru medical în Stockholm Daniel P. Funeriu Am vrut să încep cu „domnule” dar am realizat cât de nepotrivit este acest apelativ, după ce am citit articolul în care dumneata îți exprimi niște puncte de vedere vizavi de spinoasa problemă a educației sexuale, care ar însemna O ORĂ PE SEMESTRU în școlile româneșți. Așadar, Funeriule, rar am citit un articol mai misogin, mai rupt de realitate și mai îngust decât acele opinii emise cu ton doct, superior și disprețuitor la adresa tuturor femeilor, fie că e vorba de fetițe devenite mame la vârsta la care ar trebui să se joace cu păpuși, fie de femei care muncesc pentru cariera lor și au tupeul nemărginit să meargă în concedii. În Malta sau oriunde în lume.
Pentru că nu de educație sexuală vorbeșți tu, Funeriule.
Vorbeșți despre femei.
Și o faci în asemenea termeni de arhisuficienta și desconsiderare încât sper că prima chelneriță căreia îi ceri un latte machiato să-ți scape niște spumă pe costum.
1. Ne spui că fetițele de 12-13 ani care devin mame nu mai frecventează de ani buni şcoala, deci orice educație ai face în şcoală nu ajunge la cei care au nevoie.
Pentru mine e dureros doar să văd această formulare, fetițe care devin mame, dar se pare că pentru ține e un fapt divers și nu ți-ar fi trecut prin minte faptul că aceste fete au viața pusă în pericol, atât a lor cât și a fătului pe care îl poartă.
Mai mult, în calitate de fost ministru al Educației și de om școlit nu ai avut curiozitatea să dai două clickuri și să vezi studiile care arată că de fapt, e invers.
Copilele abandonează școala fiindcă rămân gravide iar societatea nu le oferă nici un fel de sprijin, ajutor sau soluții.
2. Ne spui că există suficiente prevederi care fac obligatorie predarea educației pentru sănătate și sexuale în școală, dar nu se aplică.
Te informez eu că nu există. Mai mult, ONG-urile care vor să mai facă câte ceva în domeniul asta sunt împiedicate în ultimul timp de către directori de școală care se tem că vin peste ei părinți intoxicați cu propaganda asta de doi lei pe care o faceți de ani de zile împotriva oricăror încercări de a aduce școala românească în anul Domnului 2021.
3. Punctul 3, mănene, e o afirmație pe care mă așteptam să o văd pe un șantier sau la vreo autobază, dar în ultimul timp s-au mai inversat lucrurile. Am stat de vorba cu șoferi, zidari și muncitori în construcții și niciunul nu s-a apropiat măcar de acest tip de derapaj grotesc și nici nu am constatat la vreunul o asemenea trimitere în derizoriu și minimalizare a femeilor care aleg o carieră. O face însă, un om politic considerat un intelectual.
La 17-18 ani o fată e încă în liceu și m-aș fi așteptat de la un fost ministru al educației să știe că liceul neterminat le va face pe aceste femei să nu își găsească nici o muncă calificată și să devină dependente de bărbații cu care fac copii sau să trăiască în sărăcie, cu copii cu tot, când acesta le părăsește.
4. Punctul 4, cel în care trimiți toate noțiunile privind cultura violului la ora de dirigenție e probabil cel mai dezgustător dintre toate.
Ne spui că băieții nu au nevoie să fie educați, să vie dirigintă și să le spună că nu-i frumos și gata.
Pentru unul care are drept colegi violatori carora li se aduc fete de 12 ani drept trofeu in primarii e insa, o afirmatie care nu se abate de la politica partidului pe care il reprezinti.
Și, atunci, de ce să educi băieții sau să le vorbeșți despre consimțământ, maturitate emoțională, traumele pe viață sau alte asemenea?
Poate or să ajungă primari.
5. Ne spui apoi tocmai despre viața emoțională și cum trebuie ea să rămână proprie. Matematică, fizică, chimia, gramatică sunt obiecte de studiu dar școala nu e pentru roboți. E un număr covârșitor de copii care cresc fără părinți, alții care cresc cu părinți depășiți de situație iar școala ar trebui să vină în completare cu noțiuni despre transformările prin care copiii și adolescenții trec, surpriză! exact în timpul anilor de școală. Și o fac singuri.
6. La șase vine principiul drobului de sare: „dacă trecem noi asta în parlament or să vină alții să propună nu știu ce”.
Cu respect îți atrag atenția că educația copiilor nu e o aberație și că argumentul asta nu trece nici de un copil de clasa a șasea, mirobolantule.
7. Eh, aici e problema dumitale și a celor pe care îi reprezinți.
Cum sau de ce să înveți copiii să fie toleranți, să înțeleagă că trăim în diversitate și să-i respecte pe cei din jurul lor?
Agenda toleranței e periculoasă rău, ar putea învață copiii că trăim într-o lume diversă și ferească Dumnezeu! ar putea ajunge să respecte oamenii indiferent de rasă, credință sau sex nu doar pe domnii în costum. Și iată așa devine dirigintele clasei un factotum care într-o orâ pe săptămână ar trebui să-i învețe pe copii tot ceea anii de școală nu-i învață despre corpul lor, despre maturitate emoțională, despre transformările prin care trec, despre trafic de persoane, despre a spune NU, despre semnele abuzului sexual, despre bolile cu transmitere sexuală, despre prădători sexuali și pericolele internetului și despre toate problemele specifice vârstei lor.
Eu o să-ți dau tot niște statistici.
În Olanda, unde educația sexuală începe la 4 ani, media de vârstă a începerii vieții sexuale este la 18 ani și jumătate iar în România, unde educația sexuală e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, media este la 15 ani și jumătate.
La noi, însă, de treizeci de ani programa școlară e făcută de specialiști și miniștri ai educației rupți de realitatea copiilor și tinerilor din România, pentru care statisticile nu există, cu empatie zero dar cu morgă de mari savanți în educație. Ca tine.
Daniel P. Funeriu Daniel P. Funeriu Daniel P. Funeriu Daniel P. Funeriu Daniel P. Funeriu Daniel P. Funeriu
