Școlile fantomă
De Marcel Bartic, profesor
Orice școală particulară din țara asta are obligația legală de a fi înscrisă în evidențele Ministerului Educației.
În primul an de funcționare, trebuie să treci de inspecția de autorizare. În această etapă, trebuie să demonstrezi că îndeplinești condițiile pentru a școlariza niște copii: spații educaționale, echipa de profesori, personal didactic auxiliar, bibliotecă, laboratoare, arăți ce ți-ai propus pentru următorii trei sau cinci ani prin Planul de Dezvoltare Instituțională, plus încă multe alte standarde.
După ce treci de inspecție, la câteva luni primești ordinul de ministru în baza căruia poți funcționa legal. Din acel moment, ai fix toate drepturile și responsabilitățile ca orice altă școală din România, mai puțin finanțarea per capita.
După un ciclu de învățământ, adică după ce clasa mea de pregătitoare termină clasa a patra, orice școală particulară are obligația de a cere inspecția de acreditare. Un fel de, dacă vreți, validare definitivă a programului educațional. Ăla e momentul în care verifică ce-ai făcut în ultimii patru cinci ani. Rezultate la examene naționale respectarea programelor și planului-cadru, avizarea opționalelor, activități extracurriculare, avize, relația cu inspectoratul, formare profesională, grade didactice etc. Singura diferență notabilă e că, din momentul ăla, poți primi și finanțarea per capita.
Până atunci nu, subliniez.
După ce treci și de etapa asta, o dată la cinci ani, ARACIP te vizitează iar pentru inspecția de monitorizare, relativ asemănătoare cu aia de acreditare, cu mențiunea că, de data asta, îți dă și un calificativ. Care poate fi excelent, foarte bine, bine sau nesatisfăcător.
Ei, ce-am cuprins eu în două trei paragrafe mai sus înseamnă ani de muncă, de alergătura pe la inspectorate, ochii cât casa la fiecare hârtie pe care o semnezi, o responsabilitate uriașă față de copiii pe care îi ai în grijă și care, dacă vor să se mute în altă școală, trebuie să le eliberezi imediat actele de studii, care acte de studii firește că nu pot fi eliberate dacă nu parcurgi toți pașii de mai sus. Inspecții tematice, de grad, de tot felul în școală, prin care niște oameni vin sa vadă ce mama naibii faci tu acolo și dacă ce zici tu că faci se pupă cu ce faci de-adevăratelea.
Presupunând că vrei să-ți faci o școală pe nu știu ce sistem internațional, tot trebuie să ajungi la ARACIP. Trebuie să depui un dosar (ceva mai light, e adevărat) prin care să fii înscris în Registrul privind unitățile care desfășoară programe educaționale internaționale sau alternative educaționale.
Vă spun pentru că eu am parcurs, de câteva ori chiar, tot procesul ăsta de la cap la coadă.
Este epuizant, frustrant, enervant uneori la culme. Dar! Dacă nu m-ați auzit comentând sau plângându-mă vreodată din cauza asta, înseamnă că i-am înțeles noima.
Nu poți să școlarizezi niște copii de capul tău, fără să dai socoteală nimănui. Nu poți să spui că stii tu mai bine ce să faci pentru copiii ăia, că stii tu, că esti deștept, și nimeni să nu verifice. Nu poți, pur și simplu. Pentru că, indiferent de pretențiile sau fițele pe care zici tu că le faci acolo în școală, ceva tot trebuie să respecți. Niște standarde. Bune, proaste, dar sunt întocmite în baza a ceva ce trebuie să respectăm toți.
Legea.
Ori, nimeni nu e mai presus de lege.
Ei, dacă până acum simt că sunteți de acord cu mine, hai să mai facem un pas înainte.
În timp ce Bartic și alții ca el aleargă ca disperații în zece părți de dimineață până seara pentru a asigura legalitatea actului educațional, domnu’ fondator de la Amias School n-a avut nici o greață să-și facă școală pentru „genii” fără să-l întrebe nimeni nimic. Niciodată.
Nimeni. Nimic. Niciodată.
Când scriu asta, mă gândesc numai la câte inspecții am avut eu anul ăsta.
Ca Amias School International sau cum mama naibii s-o numi, mai sunt nu știu alte câte școli sau grădinițe de apartament care pretind că au inventat apa caldă în materie de educație.
Nu știu de ce instituțiile statului dorm în papuci când e vorba despre școlile astea fantomă dar măcar părinții, când aleg o unitate de învățământ, ar putea, vă recomand din tot sufletul meu mic și negru, să verifice pe site-ul ARACIP dacă știe cineva de existența lor.
Nu de alta dar poate vreți să vă știți copiii în siguranță.