Școala, între toceală și cunoaștere. Replica unei eleve pentru lectorul Mihai Maci

La sfârșitul acestei săptămâni, școala românească și generațiile actuale de elevi au devenit.din nou teme dezbătute aprins pe rețelele sociale. Discuțiile au fost generate, în principal, de articolul „Și ce dacă nu știu?”, scris de lectorul universitar Mihai Maci.

Articolul respectiv a fost publicat pe platforma Contributors.

O elevă de clasa a XII-a a transmis către Educație Privată punctul său de vedere cu privire la articolul lectorului Mihai Maci.

Publicăm, integral, opinia elevei:

Recunosc că în mare parte autorul acestui articol are dreptate însă consider că, în cazul internetului, fiecare este responsabil de propria sa experiență online. Este adevărat că mulți dintre noi suntem obișnuiți cu telefoanele de la vârste foarte mici și că majoritatea aplicațiilor pe care le folosim ne oferă videoclipuri/informații după un algoritm anume care ne arată aceleași tipuri de „content”. Aici intervine abilitatea fiecăruia de a se gândi și a se întreba „bine, dar mai mult de atât nu există?”. Dacă e să o privesc dintr-o perspectivă personală atunci pot spune că mereu am încercat să găsesc, pe tik tok de exemplu, informație care să mă stimuleze, fie ea despre artă, istorie, politică, literatură, religii, sau pur și simplu opiniile și observațiile unor oameni asupra unor situații anume sau asupra altor persoane, pentru a vedea punctele lor de vedere și de a decide dacă sunt sau nu de acord cu ele și din ce motive. Bineînțeles, nu zic acum că nu mă uit și la videoclipuri sau poze și pentru a mă relaxa, dar consider că există o balanță între ele pentru mine. Cred că internetul este o mare bază de date și la un moment dat suntem responsabili de găsirea informațiilor de care suntem interesați sau nu. Dar abilitatea asta de diferențiere și alegerea conștientă (pentru că cred că trebuie să fie conștientă) de a căuta mai mult și de a vrea să gândești trebuie să vină și dintr-o abilitate învățată în viața de zi cu zi. Și aici sunt complet de acord cu articolul deoarece școlile nu ne lărgesc orizonturile minții deloc în opinia mea.

Dacă în clasele 5-8 învățăm măcar niște trăsături pe care apoi trebuie să le găsim la niște texte la prima vedere, în liceu tot ceea ce contează sunt eseurile care trebuie învățate pentru bac. Și într-adevăr acestea trebuie „tocite” pentru că altfel nu exista timpul necesar pentru a le scrie pe loc în cele 3 ore ale examenului. Corectorii se așteaptă de la noi la 10-12 pagini (pe puțin) scrise în 3 ore, dintre care una jumătate este un text argumentativ (și el făcut propoziție după propoziție după un șablon sau se depunctează) la prima vedere și între 7-8 pagini comentariul pentru opera de la subiectul 3.

În ceea ce privește cultura pe lângă materia necesară pentru bac, nu se predă la școală și nici nu ar fi timp să se facă. Mi-am numărat într-o zi comentariile, nu operele deoarece unele dintre ele au și 3 comentarii separate (viziunea despre tema, caracterizare, relația dintre 2 personaje), și am ajuns la 40 și ceva de eseuri care trebuie învățate (repet învățate pentru că altfel nu ai timp să scrii destul). Și acestea sunt doar pentru limba română. Chiar dacă profesorii ar avea voința să mai predea și altceva nu ar avea timpul necesar, și nici noi ca elevi nu suntem interesați în cazul în care există presiune din toate părțile să luăm note mari la bac. Tot timpul de predare și de învățare se duce exact pe ceea ce ne trebuie pentru note și nimic mai mult.

Eu am avut noroc că mama a pus atât de mult preț pe citit când eram mică și am învățat astfel să am un pic mai multă cultură (deși nici așa destulă, as vrea să știu mai multe) și gândire critică, însă recunosc că nici eu nu am citit operele și romanele pentru bac în contextul în care primesc deja comentariul gata făcut exact după tiparul necesar luării unei note mari. Să nu mai spun și faptul că profesoara mea de română nu predă absolut nimic la școală ci doar asculta din eseuri. O alta problema e faptul că știu că mulți dintre colegii mei chiar ar fi interesați să afle elemente din istoria universală, din felul în care a fost percepută societatea în trecut și cu e acum. Dintre ei, cine are timp mai citește (pe internet sau în cărți), cine nu are timp învață în continuare pentru bac și nimic mai mult. Bine, există și cei neinteresanți total, dar asta e altă poveste.