Închide
Mai sunt 2 zile până când va începe cea mai importantă conferință online – Summitul Încrederii. Am vrut să aflăm mai multe detalii despre conferință, invitați și subiectele abordate chiar de la organizatorul evenimentului Ruxandra Mercea, director executiv al școlii Transylvania College (Cluj-Napoca), lider – Școala Încrederii, fondator & CEO al Spark School și co-fondator al Wellbeing Institute.
Ruxandra Mercea este director executiv al școlii Transylvania College (Cluj-Napoca), lider – Școala Încrederii, fondator & CEO al Spark School și co-fondator al Wellbeing Institute. Într-un interviu pentru Blogul Wellbeing Institute, Ruxandra Mercea vorbește despre Summitul Încrederii, o conferință online despre încredere și modul în care aceasta sprijină construirea armoniei în relațiile din cadrul familiei, din școli și de la locul de muncă. Organizatorii summitului își propun să conecteze 29 de experți (români și străini) cu persoanele care au cea mai mare nevoie să înțeleagă munca lor: românii care trec printr-o schimbare de mentalitate și devin tot mai conștienți de emoțiile lor. Summitul se va desfășura pe site-ul Wellbeing Institute între 8-12 noiembrie 2021, iar participarea este complet gratuită. Pentru a lua parte la Summit este necesar să vă înscrieți AICI.
Blogul Wellbeing Institute: Să începem cu acest cuvânt, „încredere“. Care e importanța încrederii pentru tine?
Ruxandra Mercea: De-a lungul anilor, mi-am dat seama de impactul încrederii celorlalți în mine și am fost chiar șocată cum în unele momente alții au putut să aibă încredere mai mare în mine decât eu în mine. Și atunci am pornit în călătoria asta de a înțelege ce se întâmplă, de ce de multe ori m-am îndoit de mine, de instinctele mele, de cine sunt. De ce am căutat atât să primesc încrederea celorlalți înainte să mi-o ofer pe-a mea? Și atunci am zis că dacă eu sunt în propriile mele căutări legate de încredere și dacă atâția oameni în jurul meu au aceleași preocupări, atunci sigur putem să facem ceva mai mult. Și de aici căutarea înspre exterior, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Ești liderul Școlii Încrederii. Ce ar trebui să știe oamenii, pe scurt, despre acest proces?
În momentele mele din trecut când am primit încredere am simțit ce poate să facă asta în viața mea. Eram încă în școală și au fost adulți care au zis: „Hai că poți, hai că reușești, sunt aici lângă tine!“ Asta m-a responsabilizat. Acum, atât ca mamă, cât și ca director de școală, știu că responsabilitatea e să creăm în familiile și în școlile noastre medii în care copiii să știe că, atunci când nu le este bine, au un adult „de siguranță“.
Un adult în care au încredere, nu? Cel puțin unul?
Da, cel puțin un adult. Studiile spun că în viața unui copil e nevoie de cel puțin un adult „de siguranță“ ca acel copil să crească și să devină un adult cu încredere. Și atunci am făcut multe transformări în Transylvania College, în viața mea și a familiei mele, dar mi-am dat seama că nu e suficient să se schimbe o singură școală. Așa a început munca cu școlile de stat și procesul Școala Încrederii. În acest moment, pentru mine procesul e un mod de viață. E o viață care merită trăită, o viață care se construiește în jurul încrederii, o viață pe care o simți atât în școală, acolo unde lucrezi, cât și în familia ta.
O definiție de dicționar pentru Școala Încrederii?
E un model alternativ pentru o școală de stat, un model care se bazează pe câteva principii importante. Acționăm constant pe patru zone: academic, wellbeing, leadership și educație globală. În acest moment sunt implicate 103 școli de stat din țară și alte 350 sunt pe lista de așteptare.
Ai vorbit despre un moment în care Transylvania College (TC) a început să treacă prin mai multe transformări. Știu că e vorba de un proces de wellbeing implementat de mai mulți ani în TC. Pe scurt, care este impactul wellbeing-ului în educație? Dar în familie?
Din studii știm că rezultatele academice sunt direct legate de modul în care copiii se simt în școală și de relația pe care o au cu adulții din școală. Dacă nu te simți în siguranță, adică ți-e frică de faptul că profesorul te va pedepsi, critica, judeca, rușina, atunci vei consuma o energie mult prea mare și va fi foarte greu să te concentrezi la a prelua informația sau a învăța. Și atunci impactul wellbeing-ului personal, adică al profesorilor, e direct proporțional cu impactul wellbeing-ului în copii.
Cu alte cuvinte, dacă profesorii sunt bine, copiii sunt bine. Și dacă și părinții sunt bine…
Atunci copiii vor fi și mai bine. Din nou, copiii au nevoie de un adult acasă și un adult la școală în care să aibă încredere ca să fie bine și ca să ne și normalizăm așteptările.
Cu alte cuvinte, nu poate să fie toată lumea bine în același timp și nu ne așteptăm ca toată lumea să aibă încredere în toată lumea și să sprijine pe toată lumea.
Nu, și nu e despre asta! Nu e despre ca fiul sau fiica noastră să se înțeleagă cu toți profesorii. Ci să aibă un profesor care să-i fie aproape la greu!
Am vorbit despre impactul wellbeing-ului în școală și despre importanța stării de bine a adulților din viața copiilor. Spune-mi mai multe și despre wellbeing în viața ta personală.
Aș începe de la prezent, de la faptul că recent am trecut prin cea mai stresantă perioadă din viața mea profesională. A ajutat enorm faptul că am avut toate aceste unelte și resurse la dispoziție: relația cu gândurile (cred că reușesc sau cred că o dau în bară?), cu emoțiile mele (să înțeleg că frica și rușinea sunt sănătoase, sunt binevenite, dar nu acționez cu ele), impactul celorlalți în viața mea, relația mea cu cei apropiați (de exemplu relația cu soțul meu, care mi-a dat resurse, dar și pentru că am dedicat timp relației). O altă resursă esențială pentru mine a fost somnul în toată perioada asta. Am învățat să mi-l prioritizez, pentru că dacă nici somnul nu e bun, nici mâncarea, dacă și gândurile, emoțiile ne copleșesc, atunci putem ajunge într-o zonă foarte grea. Asta e relația cu o parte din ce înțeleg eu prin wellbeing.
De unde a venit nevoia implementării unui proces de wellbeing în Transylvania College acum mai mulți ani? Care era situația atunci?
În punctul acela eram în mari căutări pentru școala pe care o conduceam (și o conduc în continuare), pentru că simțeam că ceva e nevoie să se schimbe. Vedeam prea multă nefericire, neasumare, lipsă de colaborare. Atunci cineva mi-a dat să citesc cartea „The Leader in Me“, de Stephen Covey. De fapt, cartea asta m-a găsit pe mine, nu eu pe ea! Astfel, am pornit în Transylvania College procesul „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace“, un proces care m-a ajutat să-mi clarific ce-mi doresc de la viața mea, care sunt practicile zilnice de grijă față de mine și față de ceilalți. Acela a fost un punct de cotitură. Al doilea punct de cotitură a fost că, deși eram în plin proces de transformare cu cele 7 deprinderi, uneia dintre fiicele mele nu-i era încă bine în școală. Și nu doar că nu-i era bine, dar noi eram acei părinți mereu chemați la școală pentru că ceva era în neregulă cu ea. Acel ceva în neregulă era ceva ce ea nu putea să schimbe, dar toată lumea (inclusiv noi) o învinovățea. E un copil foarte energic, iar profesorii (dar și noi, părinții) ne-am uitat la factorii externi, dacă nu e dislexie, e disgrafie, dacă nu sunt ochii, o fi altceva psihologic. Până ne-am dat seama că nu-i nimic din toate astea, ci e vorba doar de adulții din jurul ei. (Zâmbește) Și atunci ne-am dat seama că noi, adulții, eram cei care avem de pornit procesul de transformare și asumare, nu ea. Ăsta a fost al doilea punct de cotitură, când am început să descopăr lumea wellbeing-ului, pe care până atunci n-o știam.
Pare că asta a schimbat totul.
Da, cam totul. Cumva simt că așa mi-am găsit menirea în viață.
Acum, că am conturat contextul, să revenim la subiectul discuției noastre: Summitul Încrederii. Să începem prin a le da mai multe detalii celor interesați.
Summitul este un alt vis care mi se împlinește. Este gratuit, se va desfășura online, e nevoie de înscriere pentru participare. Am adus la un loc toate componentele pe care eu le consider importante în viața unui om ca mine. Astfel, avem 5 subiecte: încrederea la muncă, în familie, în tine, încrederea la școală și încrederea în cuplu. Astea sunt marile teme. După ce le-am definit, am făcut o listă cu top 100 de oameni pe care i-aș intervieva dacă aș putea. Oameni pe care i-am citit și a căror muncă am folosit-o în viața mea din toate perspectivele. Am început să le scriem, să-i întrebăm dacă ar vrea să dea jumătate de oră – 40 de minute de interviu gratuit, pentru niște oameni din România care vor să facă lucrurile altfel. Știam că o să fie bine, dar nu știam cât de bine! Spre surpriza mea și a echipei, cei mai mulți au zis da, în condițiile în care majoritatea nu ne cunosc. Am ajuns astfel la 29 de experți (22 de experți internaționali și 7 români).
Tu ai făcut interviurile cu ei?
Da. Le-am înregistrat, iar toți care se vor înscrie și vor participa la summit pot să vadă interviurile. E fain că putem să oferim gratuit atât conținut valoros. La încheierea summit-ului, dacă cineva a ratat interviurile sau vrea să le revadă, are posibilitatea să le cumpere. O mare parte din venituri merg către cauza pe care o susțin, procesul Școala Încrederii.
Cam cât durează un interviu?
Inițial am pornit cu jumătate de oră, dar interlocutorii au fost foarte generoși, așa că sunt și interviuri mai lungi. Ar mai fi de spus că interviurile cu experții străini vor avea subtitrări în limba română.
Despre ce ați discutat? Îmi dai câteva exemple?
De exemplu am intervievat un cuplu de psihoterapeuți care lucrează împreună de 40 de ani, iar una din întrebările mele a fost despre cum reușesc să reziste astfel de atâția ani. Cu alții am vorbit despre rolul de director nou într-o școală, ce fac, de unde încep? Ce fac dacă sunt profesor și am mai multe familii dificile în clasă? Am discutat de toate, de la fricile părinților, la cum mă organizez într-un mediu hibrid, cum organizez o companie într-un mediu hibrid, întrebări diverse pe relația de cuplu, ce înseamnă cuplu sănătos, cum arată, cât timp dedic pe săptămână partenerului, ce am de făcut dacă partenerul nu vrea să se schimbe, cum arată o relație sănătoasă cu un psiholog și cum îmi dau seama că funcționează.
Dacă nu am copii, m-ar putea interesa ceva din acest summit?
Da, ai cel puțin trei zile care îți pot fi adresate ție. E vorba despre temele: încrederea la muncă, încrederea în cuplu și încrederea în tine. Dacă mai și lucrezi într-o școală, e și a patra, iar încrederea în familie poate să fie o temă pentru fiecare, pentru că toți aparținem unei familii.
Summitul se adresează și adolescenților?
Ziua de încredere în tine cred că e valabilă pentru toată lumea, așa am și gândit-o. Dar și încrederea în cuplu i-ar putea interesa. Cred că ajută să înțelegi din adolescență ce înseamnă un cuplu sănătos. De asemenea, încrederea la școală i-ar putea interesa pe mare parte dintre adolescenți.
Îmi dai câteva exemple de experți invitați?
Da, de exemplu îl avem pe Daniel Shapiro, care conduce departamentul de negociere de la Harvard. El vine în ziua de încredere la locul de muncă și ne explică ce putem face pentru a negocia cu emoțiile la noi. Apoi ar fi Paul Gilbert, un cercetător britanic faimos în ceea ce privește compasiunea. Ar mai fi Rick Hanson, un expert american care se numără printre primii specialiști care au creat programe de wellbeing.
 Dr Daniel SHAPIRO |  Dr Rick HANSON |
Și câteva exemple de experți din România?
De exemplu m-a încântat interviul cu Urania Cremene (expert în parenting), pentru că ea a vorbit și despre relația cu bunicii copiilor și vine cu expertiză din întâlniri cu atâția părinți din România. Am mai avut un interviu fascinant cu Nadia Gorduza, expert în cuplu. Ea lucrează cu foarte multe cupluri din străinătate folosind Metoda Gottman. Ne explică foarte fain și vizual componentele cuplului și unde suntem noi ca români. Mi-a dat un exemplu: în Metoda Gottman, un cuplu se construiește pe doi piloni: încredere și angajament. Ei, un cuplu la români se construiește pe alți doi piloni: pe copii și pe… ce crezi?
Bani, bănuiesc.
Da, credite. Copii și credite. Care sunt motivele pentru care rămâi într-un cuplu? Pentru că ai copii și pentru că ai un credit pe 30 de ani. Dacă nu divorțează „la adolescență“ (12 ani), mai rezolvă cu creditele și apoi se gândesc la divorț.
Pentru tine cum a fost experiența acestor interviuri?
Am intervievat 29 de experți pentru summit. A fost ceva excepțional. În primul rând, am învățat enorm de multe. Din fiecare interviu am rămas cu ceva de aplicat sau de notat și chiar abia aștept să mă uit și eu din nou la interviuri. În al doilea rând, a fost wow experiența generozității și încrederii necondiționate. Au fost oameni care nu mi-au cerut dovezi sau altceva, ci pur și simplu au spus da când i-am rugat să participe. Deși inițial unii au spus că participă, dar că onorariul lor e de 50.000 de dolari pe oră, noi le-am explicat că e pentru o cauză, Școala Încrederii. Atunci cei mai mulți s-au răzgândit, au spus că înțeleg că e pentru educație și au fost de acord să participe fără să fie plătiți. Cum spuneam și mai devreme, e o mare bucurie că putem să oferim gratuit atât de mult conținut valoros în cadrul summitului.
A fost cineva care a zis nu?
Au fost câțiva, dar mult prea puțini. Foarte mulți au zis da, motiv pentru care am și ajuns la mult mai multe interviuri decât ne-am planificat inițial.
Deci e bine să încerci când ai o idee care poate să pară nebunească. Să ai încredere. Deși primul gând ar fi că „n-are cum“.
Exact. I-am intervievat și pe cei de la care ne-am inspirat cu summitul. E vorba despre americanii Cecilia și Jason Hilkey. Ei organizează Happily Family, un summit de parenting. Și când le-am luat interviu au zis că sunt fascinați de ceea ce se întâmplă la noi, că nu le vine să creadă. Pentru că de obicei ei au doi-trei experți mai cunoscuți care vin la summit, dintr-un număr de 25, să zicem, dar noi îi avem pe toți.
Cum își explică ei?
Prin faptul că noi avem o cauză mare în fruntea summitului, care este Școala Încrederii, procesul acesta de transformare a școlilor. Iar asta ne responsabilizează, dar și ne arată că, uite!, când știu cât de mare e miza, oamenii spun „da“ cu generozitate și încredere.
Care e privirea ta de ansamblu acum, înainte de summit?
În primul rând, le sunt super recunoscătoare celor doi oameni care au dus tot summitul în ultimele luni. Este vorba despre Alexandra Chihaia și Mihai Zoican.
Doar o privire în „bucătăria internă“: câți oameni au organizat summitul?
În primul rând, Alexandra, pe care am menționat-o anterior, plus timpul meu (câteva zeci de ore de interviuri), plus ajutorul lui Mihai, care în aceste momente se ocupă ca toate interviurile să fie pregătite pentru summit.
Mai ai ceva de adăugat legat de summit?
Da: încrederea se exersează, iar lucrurile nu sunt în alb și negru. Exersăm încrederea în noi, ne dăm voie să visăm, după care – să facem ceva. Apoi exersăm încrederea în ceilalți, iar ei, la rândul lor, exersează încrederea în noi. Aș mai vrea să spun și că, de multe ori, cu cât avem mai multe experiențe, că-i un summit, că-i o carte, că-i un curs, o întâlnire, cu atât avem parte de mai multe oportunități să trăim o viață încrezătoare și bună. Îi încurajez pe oameni să se înscrie, să participe la Summitul Încrederii, să înțeleagă care sunt componentele încrederii, cum se pot exersa și apoi să vadă ce pot aplica în viața lor. Și dacă nu învață nimic nou, tot e un mare plus, pentru că li se confirmă că fac bine ce fac și că ceea ce știu e bine. Uneori e nevoie a patra oară să auzi un lucru ca să zici: „Aaaaaa!, am mai auzit asta, OK! Înseamnă că așa e!“. Ce-mi doresc pentru cât mai mulți dintre cei care participă la summit e să aibă momentele astea de „Aaaaaa!“.
Nu putem să încheiem o discuție despre încredere fără să amintim importanța ei în societatea românească. Suntem totuși în pandemie și nu cred că exagerăm dacă generalizăm că mulți români nu vor să se vaccineze pentru că nu au încredere. Tu cum îți explici?
Ăștia suntem și în sfârșit se vede. Acum avem o oglindă, dar e doar pentru cei care dorim să ne uităm în ea. E o oglindă care ne prezintă și în comparație cu celelalte țări, unde gradul de încredere socială e clar mare, în care ai încredere în doctori, în prieteni, în familie, ba chiar și în necunoscut. „OK, nu știu, dar am încredere că ceilalți, cei care sunt specialiști în acest domeniu, iau deciziile bune, iar eu fac ce ține de mine.“ Acum se vede unde suntem și acesta nu e un eșec al campaniei de vaccinare, nici al clasei politice. E un eșec al modului în care ne asumăm sau nu ne asumăm să avem încredere. Sunt țări care s-au vaccinat masiv și nici nu mai consideră COVID-19 o boală, iar noi suntem la 30%. Felicitări!
Iar zilele trecute aflam că am putea deveni chiar studiu de caz pornind de la aceste cifre scăzute de vaccinare, nu?
Da… Eu aș zice că un studiu de caz de neîncredere.
INTERVIU REALIZAT DE LAVINIA BĂLULESCU
Pentru a putea participa la summit este necesar să vă înscrieți AICI.
Află mai multe despre Summitul Încrederii
