fbpx

Școala în Franța: ”Pe învățătoare am văzut-o de trei ori în doi ani, pe dirigintă am văzut-o o singură dată”

de Andrei Bușe, român emigrat în Franța

Pe 16 septembrie 2014 ajungeam din “minunata Craiova” într-un sat de 650 locuitori, în creierii Masivului Central, la 1300m altitudine, cu tot ce putusem lua într-o mașină.
Copilul, căci despre el e vorba, vorbea romana și engleză, dar nimic în franceză.
După formalitățile de înscriere la școală, a început CE1 (cursul elementar 1), echivalentul clasei I (în Ro). Din prima zi ne-am izbit de probleme:

 

Toate manualele au fost date gratuit de la școală
La pauză de prânz ni s-a pus în vedere că trebuie să îi facem copilului asigurare școlară (o asigurare de minim 10 euro/an). Fără asigurare și fără carnetul de vaccinări, copilul nu este admis în nici o formă de învățământ.
Deși erau primele zile din clasa I, toți colegii știau alfabetul și cifrele (să le scrie), pentru că aici se începe cu scrisul cam de pe la 4-5 ani.
Toate manualele au fost date gratuit de la școală, nu am plătit nimic, fiind datoria primăriei să asigure asta. Învățătoarele din acea școală au făcut minuni cu singurul copil nefrancez pe care îl avusese școala aceea. De la “județ” a venit un inspector specializat pe integrarea copiilor nenativi, care a adus material didactic, manual, cd uri, manual special pentru pronunție, cam tot ce aveau ei. Părinții colegilor ne-au umplut de cărți/DVD uri cu desene animate, invitații la toate petrecerile copiilor, în dorința de a integra familia noastră. După 3 luni, nu mai existau diferențe de pronunție, doar inerentele probleme de vocabular.

După 1 an, mai exact în vacanța de vară, ne-am mutat într-un alt sat, mai aproape de Lyon, din motive tehnico/economice/contabile: satul nu putea asigura afluxul necesar așteptărilor noastre. Am înscris din nou copilul la școala publică, unde a fost primit fără nici o problemă, aceeași poveste cu manualele gratuite, șamd. Cum nu există raiul pe pământ și pădure fără uscături, una dintre învățătoare, probabil plictisită, când era întrebată despre un anumit cuvânt pe care eleva nu-l știa, o trimitea la dicționar. Motiv pentru care am hotărât că este momentul să o mutăm la o școală privată.

 

Taxa de școlarizare: 642 euro/an

Din întrebări stânga/dreaptă și documentare pe internet, am ajuns la concluzia că “asta e” școala pe care o dorim pentru copil, una din cele 3 particulare din orașul vecin. Școli private, susținute de Biserica Catolică, unde înscrierile se fac în maximum noiembrie pt anul școlar viitor.
Am corespondat cu școala pe mail, unde am primit dosarul de înscriere și am stabilit o întâlnire cu directorul ciclului primar, întâlnire care a costat 115 euro (50 de euro analiza dosar, 65 de euro o oră de stat de vorbă), iar, în următoarea săptămână am primit acceptul. Așa că, începând cu anul școlar 2017/2018, a fost admisă la celebra școala exclusivistă, unde, dacă nu te ridici la nivelul așteptărilor ca elev, ești poftit să îți cauți altă școală. Nivelul așteptărilor e simplu: din anul 2000 până în 2018, cea mai mică rată de reușită la BAC a școlii a fost de 94.8%. În 2018 au avut 100% reușită la BAC.
Să vorbesc și despre aspectul financiar al școlarizării private: taxa efectivă de școlarizare este de 642 euro/ AN, în plus, plătim cam 850 de euro/ an cantină. Adică masa de prânz în fiecare zi . În vacanța de vară primim mailuri cu rechizitele pe care trebuie să le cumpărăm (cam 30-50 euro pentru tot anul), toți copiii fiind obligați să aibă aceleași coperți, de aceleași culori (pentru diferite materii), același calculator de buzunar, aceleași rigle, cam totul la fel.

 

Nu există ”ziua doamnei”

Nu există “fondul clasei”, nu există “1/8 martie”, nu există “ziua doamnei”, singurele întâlniri cu “doamna” au fost la ședința comună cu părinții, și o întâlnire la ședința privată eu cu doamna, unde am discutat împreună ce am făcut fiecare și ce trebuie făcut în continuare. Toate discuțiile cu “doamna” se fac prin aplicația online “ÉcoleDirecte” (unde sunt cam 90% din școlile din Franța), unde poți vedea orar/note/teme/mesaje importante ale școlii/facturi/ sau prin “caietul de legătură” unde poți motiva o absență, poți învoi copilul, primești informări despre diverse lucruri din viața școlară a copilului. Legat de persoana învățătoarei/dirigintei (acum), vă spun sincer că dacă le-aș vedea pe stradă, nu le-aș cunoaște. Pe învățătoare am văzut-o de 3 ori în doi ani, pe dirigintă am văzut-o o singură dată, la începerea școlii.

școala Franța
Nu contează cine sunt părinții, cred că am completat totuși cu ce ne ocupăm noi, dar nu îmi aduc aminte. Cea mai bună elevă din an este Laura, colega Adelei, cu mama vânzătoare la supermarket și tatăl electrician.
Ca să vă spun un episod “funny, dar nu prea”: A avut Adela o evaluare la franceză. Și nu a văzut o pagină din cele 4, unde trebuia să conjuge être, avoir….chestii simple. Nu a văzut. A primit 0/20. Și am făcut “un mot” către doamna. Și mi-a răspuns: “nu ar fi corect față de colegii ei să îi dau a doua șansă. Știu că știe conjugările alea, dar, din păcate, nota rămâne 0/20. Asta o va face mai atentă pe viitor”! Aceeași învățătoare care o consideră printre cei mai buni 3-5 elevi din clasă.

 

”Fiecare elev a primit un iPad nou”

Anul acesta, a trecut la gimnaziu. Am avut încă din iulie o ședință unde am fost informați despre cum va decurge și ce se va schimba începând cu noul ciclu de învățământ. Printre cele mai interesante (pentru mine) a fost introducerea digitalului în procesul de învățământ: fiecare a primit a primit un iPad nou, împreună cu o husă, cu software customizat de școală, fără AppStore, fără Youtube, fără posibilitatea de a instala altceva în afara chestiilor tehnice necesare procesului de învățământ. Copiii au toate aplicațiile plătite, de la adobe photoshop, la Algebra/Geometrie, toate cărțile în iTunes U, toate manualele scanate și acces pe server. Pentru acest iPad plătim în plus 11 euro/lună.

școala Franța
Așa cum am scris mai sus, toate manualele sunt online. Toate exercițiile sunt online. Exerciții suplimentare, lecturi, tutoriale despre laboratoarele de fizică/chimie/tehnologie/ tutoriale despre noile ore de artă digitală (au cursuri de editare audio/video, cu profesor specializat în acest gen de artă). Toate evaluările se fac online, toate notele se publică online în contul elevului de pe ÉcoleDirecte.

”Nu există nicio cruce sau icoană în școală”
Pentru că elevii stau la școala de la ora 8h00 până la 15h35, și pentru că există pauză de masă de la 11h00 la 13h00, școala a introdus stagii de sport/dans/arta/ pentru a ține copiii angrenați în ceva (ei neavând voie să iasă din școală oricum). Stagiile sunt gratuite, elevul putând opta pentru oricare dintre ele.
Legat de patronajul Bisericii: există în orar o oră pe săptămână de Cathechisme, la care poate participa cine vrea. Doar prima oră din anul școlar a fost obligatorie, unde s-a făcut un fel de istoria religiilor (varianta foarte scurtă), apoi, cine vrea, vine, cine, nu, nu. Există în școală o cameră de rugăciune, disponibilă elevilor de oricare cult. În rest, nu există nici o cruce, nici un preot, nici o icoană, nici o statuie, nimic. Nici nu ar putea fi, din vreme ce Franța e un stat laic încă din 1905: “La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte.”

Citește și

Copilul tău își dorește o bursă de studii în străinătate? Fă cunoștință cu UWC!