Școala în Anglia, episodul 2. Una dintre regulile de bază este ”Fără bani la școală”. Cum se fac inspecțiile
20 Noiembrie 2020, 14:12
fără bani
Claudia Gutulescu, mama unui elev român, a continuat să prezinte cum funcționează școala în Anglia penru copilul ei. Puteți citi primul episod, aici. EPISODUL 2
Pentru ca am văzut ca povestea noastră despre școala în Anglia a fost primita cu interes și, spre bucuria mea, a stârnit în mare discuții constructive, continui deci astăzi cu partea a doua a aventurilor noastre.
Povestea 2 – intrăm în detalii
Întâi și întâi de toate, doresc sa fac doua mențiuni. Prima ar fi ca școala la care merge Adrian nu este una privata, ci una de stat. Și a doua precizare ar fi ca da, este o școală bună pentru ca am cautat asta și pentru ca special m-am mutat în zona respectiva, unde majoritatea școlilor sunt asa. Bineînțeles ca și aici exista scoli mai mult sau mai puțin bune, dar la fel este cazul și în România și peste tot, nu? As vrea totuși sa se tina cont de faptul ca, încă o data, nu vorbim de o școală de excepție ci de una de nivel mediu spre bun, ca multe altele de aici de altfel.
Și acum vine întrebarea pe care am văzut-o de nenumărate ori în spațiul virtual venind de la oameni care vor sa se stabilească în Anglia: cum alegi ca străin aterizat într-o tara necunoscuta școala potrivita pentru copilul tău? Ei bine, nu trebuie sa întrebi vecini, profesori, colegi de munca sau lume care trece pe lângă tine cu copii de școală. Sunt de urmat doi pași simpli și accesibili absolut oricui.
Întâi însă trebuie să vă spun despre OFSTED. OFSTED înseamnă Office for Standards in Education, Children’s Services and Skills, adică Oficiul pentru standarde în educație, servicii oferite copiilor și aptitudini și este de fapt Dumnezeul școlilor și instituțiilor educationale de stat (pentru cele private exista un alt organism similar). OFSTED face controale regulate sau de cate ori exista suspiciuni legate de vreo instituție de învățământ.
La ce se uita OFSTED? Pai, pe scurt, controalele lor se axează pe:
– Calitatea actului educational
– Atitudini și comportamente
– Dezvoltare personala
– Leadership și management.
Ei bine, în timpul controalelor se participa la ore de curs, se studiază caietele elevilor, se discuta și se cere părerea profesorilor, elevilor și părinților elevilor, aceștia din urma primind un link unde pot scrie sub anonimat impresiile lor despre școala si/sau profesori. Inspecția ia în calcul felul în care școală participa la dezvoltarea generala a elevilor, inclusiv a caracterului lor sau calităților lor civice. Inspectorii se asigura ca liderii scolii se comporta cu integritate, punând pe primul loc interesul copilului. Iar școala este obligata sa prezinte raportul primit tuturor elevilor și părinților acestora. De asemenea, un aspect foarte important de menționat este ca mare parte din calificativul obținut de scoli tine de lipsa sau prezenta cazurilor de bullying semnalate, care cântăresc cel mai greu la evaluarea finala și care pot declanșa controale de urgenta.
Gradele pe care o școală le poate obține în urma unei inspecții OFSTED sunt:
– exceptional
– bun
– satisfăcător
– inadecvat
Aceste rapoarte OFSTED sunt făcute publice pe paginile guvernamentale și pe cele ale fiecărei scoli în parte. Deci sa studiezi cel mai recent raport OFSTED ar fi primul pas în selectarea scolii dorite. Și te poți încrede în acuratețea lor fără absolut nicio problema. Școală noastră are obținut calificativul „bun”, de exemplu.
Al doilea pas de urmat în căutarea unei scoli este ca, după ce selectezi câteva, sa participi la zilele porților deschise organizate anual in școlile respective. Acolo, asa cum povesteam în prima parte, vezi și auzi cu ochii tai multe lucruri care vor constitui viata de zi cu zi a copilului tău, acolo poți observa ce fel de colegi și profesori va avea și ce dotări și spatii asigura școala. Dupa care…poți sa te înscrii la primele trei scoți preferate. Dacă ești cumva refuzat, la subsolul scrisorii trebuie întotdeauna sa se afle și indicații legate de calea de apel la decizie și, dacă te simți îndreptățit și ai motive clare poți alege aceasta cale, iar pe parcurs vei fi asistat și ghidat de consiliul local din zona de care aparții. Deci nu va speriați, nu este nevoie decât sa urmați indicațiile oferite absolut tuturor celor care decid acest lucru.
Revenind la școală, cred ca unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult este ca una dintre regulile de baza este: fără bani la școală. Absolut niciun copil nu are voie sau nevoie sa care bani după el în incinta scolii.
Pe parcursul zilei elevii au o pauza de o ora pentru prânz, pe care cei mici o au mai devreme iar cei din anii superiori mai târziu. În pauza asta elevii fie mănâncă sandwich ul de acasă (nu ai voie sa le dai la ei dulciuri, guma de mestecat, sucuri acidulate, sau orice altceva în afara de mâncare gătită, apa, sandwich sau fructe) sau merg la cantina scolii, care are un meniu destul de variat publicat pe site-ul scolii. Pentru ca cei mici sa poată achiziționa mâncare sau apa de la cantina, părinții trebuie sa își înregistreze un card pe un site și tot acolo plătești și pentru excursii, fotografii, cărți suplimentare ori diferite alte lucruri opționale. Preturile la cantina sunt absolut decente, un fel de mâncare costând undeva la 2-3 lire, iar copii care provin din familii cu venit mic beneficiază de mese gratuite.
Copilul merge la cantina și plătește la final din contul tău cu ajutorul amprentei digitale. Și la fel se face prezenta dimineața: toți copiii trec prin fata unor aparate mici aflate pe un perete și își pun degetelul acolo, fiind astfel înregistrati ca prezenți la cursuri. Bineînțeles, vorbim aici de timpurile normale, pentru ca un pic procedurile sunt schimbate astăzi, data fiind situația cu Coronavirusul, dar voi povesti și despre aceste masuri într-o postare viitoare. Dacă vreun elev nu este înregistrat la curs, automat părintele primește și sms și email la care trebuie sa răspundă cu motivul absentarii. În caz ca nu răspunzi la primele, le primești și a doua oara imediat după prânz. Și, dacă în mod repetat nu justifici absentele copilului tău, ești pasibil de amenda și de control la domiciliu de la serviciile sociale.
Un alt lucru care pe mine m-a incantat a fost ca multi pusti merg la școală cu biciclete sau trotinete, care sunt lăsate peste zi sub o cupola care le ferește de ploaie. Vedeți atașată postării și aceasta cupola cu doar câteva dintre biciclete, poza fiind făcută după ce multi copii plecaseră deja acasă. În mod normal acolo este un adevărat morman de fiare și roti, și numai ei știu cum și le identifica atunci când pleacă. Niciuna dintre trotinete nu este legata și rar cate o bicicleta. Cu toate acestea, nu am auzit pana acum sa fi dispărut din ele.
După ce copiii intra în școală și își lasă ghiozdanele la dulăpior, merg cu toții pentru o jumătate de ora la assembly (foto2). Assembly este o adunare generala unde copiii din același an stau așezați pe jos în sala mare de mese și unde un profesor le spune ultimele noutăți sau le atrage atenția asupra unor comportamente. Este un fel de moment zilnic de dirigenție, dacă vreți. Tot acolo, dacă au vreun proiect special în desfășurare, elevii ies în fata și le vorbesc colegilor despre ele sau chiar le prezintă, în cazul unor scurte piese de teatru sau scenete, de exemplu. Mi se pare un mod frumos de a începe ziua, un fel de adaptare la ziua de curs, un moment unde poti socializa sau cunoaște colegi cu care nu te intersectezi la cursuri și în care mai afli ce se mai petrece în școală în general, nu doar în clasa ta.
După assembly, și cu asta închei episodul de astăzi urmând sa continuam curand, copiii merg încolonați spre sălile de curs. În toată școala exista sens unic de circulație, pe unele scări cobarandu-se și pe altele urcându-se. Copiii sunt atenționați încontinuu sa nu alerge sau sa se împingă, iar în momentul în care un educator sau părinte apare pe coridor copiii se așează frumos de-a lungul peretelui, așteptând sa treaca. Nu mi-am imaginat vreodată ca poți sa impui o astfel de disciplina pe coridoarele unei scoli secundare, mai ales știind din proprie experienta imbulzelile îngrozitoare prin care treceam întotdeauna pe scările școlilor unde am studiat și căzăturile aferente, dar am fost uimita sa vad ca da, uite ca se poate.
Iar despre cum am văzut cu ochii mei ca este tratat un copil cu nevoi speciale, despre cum s-a integrat copilul meu în colectivitate, despre politica telefoanelor mobile, despre lecții, rapoarte de final de an și evaluări personalizate, în poveștile următoare ale aventurii lui Adrian în Anglia.
fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani fără bani
