fbpx

Sau e prea devreme, sau e prea târziu – cele două scuze clasice ca să nu facem educaţie sexuală

de Miruna Pătraşcu

Educaţia sexuală este comună, obişnuită se îmbunătăţeşte mereu în mai toate ţările din Europa cu excepţia României (şi încă câteva de le numeri pe degetele de la o mână şi care sunt foarte catolice). În plus faţă de asta, în România nu există date ca să poţi să urmăreşti impactul politicilor, evoluţia lor în timp pentru că nici nu le adunăm ca să fim sigur că nu putem face politici. (la nivel de stat mă refer, că sunt multe ONGuri care se străduie şi fac eforturi supra-omeneşti de foarte multă vreme). În plus, pare să fim singura ţară unde vorbitul despre sex şi sexualitate este tabu în secolul 21.

De aceea, când eu pledez pentru importanţa vitală a educaţiei sexuale în şcoli reacţiile profesorilor şi ale directorilor sunt : OOO, ce bine ar fi! Câtă nevoie au!  – că doar îi văd în fiecare zi şi tot ce trebuie să faci este să îi vezi de adevăratelea. Dar reacţiile părinţilor sunt inevitabil: Este prea devreme! sau Este pre târziu!. Pentru părinţii cărora le este foarte greu cu idee de educaţie sexuală nu este niciodată momentul perfect. 

Dragi părinţi, nu este niciodată nici prea devreme, nici prea târziu. Şi voi (noi) la vârsta noastră avem nevoie de informaţii legate de educaţie sexuală – Good Luck to You, Leo Grande sigur ne-a  făcut să gândim un pic (fie şi numai dacă am fi avut curajul să ne arată complet goale în faţa camerei că  Emma Thomson) de abia a apărut prima clinica de menopauza în ţară, despre andropauza nu vorbeşte nimeni  şi dacă credeţi că ştiţi cum arată clitorisul vă invit să vă verificaţi cunostitele dând un search pe google după Cliteracy. Dacă noi avem nevoie de informaţii, sigur tinerii noştri care sunt la început de drum au nevoie de sprijin şi încurajări în multe arii, chiar dacă au auzit de prezervative şi ştiu că copiii nu sunt aduşi de barză

Dar eu vroiam acum să povestesc despre capătul celalat despre Este prea devreme/ Copiii mei cred încă în Moş Crăciun/ Să îi mai lăsăm să copilărească puţin/ Copiii mei nu au întrebat încă şi nu ştiu nimic despre sex.

Pentru început aş vrea să spun că aceasta viziune vine dinspre o experienţă nefericită de cât de „şocant” a fost pentru noi când am aflat despre sex (nu pentru toată lumea evident) şi încercarea de a-i mai „păzi” un pic de „groznica veste”. Arată puţin că în cărţile acelea de epoca în care fetele căsătorite cu forţa la 12 ani aflau că pe lângă că trebuie să plece de acasă cu un bărbat necunoscut ăla o să mai şi vrea lucruri – nu se ştie exact ce – de la ea în noaptea nunţii pe dezbrăcatelea şi ea trebuie să se supună (vestea bună e  că nu durează foarte mult ☺☺☺). Într-o societate (sau familie) în care vorbitul despre corp şi sex nu este tabu informaţia despre cum se fac copiii ar veni natural cam pe la 4 ani (când este prima oară când copiii întreabă despre bebeluşii din burta prietenilor apropiaţi), iar această informaţie nu ar mai fi ceva de care trebuie să îi păzim (bebeluşii sunt adorabili, deci şi făcutul lor trebuie că e frumos), iar restul conversaţiilor despre de ce se maturizează corpul înainte de emoţional, cum se modifica relaţiile pe măsură ce creşti, consimţământ şi alte discuţii importante care derivă de acolo s-ar putea desfăşura la timp şi fără atâtea eufemisme.

 

Copiii noştri ştiu deja foarte multe lucruri despre sex, este normal să fie aşa şi nu este nimic groaznic în asta – aşa cum ştiu deja multe lucruri despre sport, mâncare şi relaţii în familie. Le ştiu pentru că se uită de o viaţă la noi şi ne citesc reacţiile şi ne aud mirările şi înjurăturile (dacă nu ale voastre, ale oamenilor din jur), au văzut cum schimbaţi (sau nu) canalul la o scenă sexi din filme.

Au vazut deja cum am răspuns sau nu la întrebările lor despre corpul lor de când erau foarte mici, cum i-am lăsat sau nu să îşi exploreze corpul de când erau foarte mici, dacă am făcut duş sau nu cu ei, până la ce vârstă i-am ajutat să se spele, dacă mergem sau nu dezbrăcaţi prin casă, dacă ne atingem/ îmbrăţişăm/ sărutăm  sau nu în faţa lor, dacă am schimbat subiectul când ne-au întrebat ce este un „sex shop” sau am ţipat la ei când ne-au întrebat ce înseamnă „muie Dinamo” scris pe perete. Au învăţa despre cum să îşi arate afecţiunea de la voi, cum sa reactooneze la bancurile cu conotatii sexuale, au învăţat deja ce credeţi despre căsătorie, divorţ şi rolurile părinţilor în creşterea copiilor şi în casa (ştiu să vă spună precis cine găteşte, cine trebuie să ducă gunoiul şi cine ia deciziile importante).

Nu este prea devreme, tot ce trebuie să  facem este să facem este sa pornim conversatii conştiente despre toate aceste subiecte ca să putem să aveţi discuţii mai complexe şi elaborate în jurul lor. Să le ascultăm opiniile şi să corectăm cu blândeţe erorile de informaţie.

Discuţiile despre corpul nostru, sex şi sexualitate pot fi complicate la început. Dar şi asta este ceva ce putem modela: există conversaţii care sunt complicate, dar trebuie avute şi ne asumăm disconfortul emoţional, o vreme, pentru obiectivul mai valoros pe termen lung. (Va promit că se face mai uşor şi că există o multitudine de resurse la îndemână care să vă ajute să se facă mai uşor mai repede).

_________

Miruna Pătraşcu este educator sexual de 8 ani de zile şi face în şcoli şi la centrul de cursuri pentru copii Planeta Ştiinţei cursuri de educaţie sexuală pentru tineri cu vârste curprinse între 8 şi 18 ani, precum şi cursuri care susţin părinţii în aceste conversaţii cu copiii lor despre corp, sex şi sexualitate. Face consultanta în şcoli pentru implementarea programelor de diverse amplitudini de educaţie sexuală comprehensivă. 

Miruna Pătraşcu Miruna Pătraşcu 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.