Închide
Anca Enache-Coatu este profesoară de Limba și literatura română de 15 ani, atât la gimnaziu, cât și la liceu. În anul 2024, ea a primit titlul de profesor MERITO.
De asemenea, în ultimii ani trei ani a făcut parte din rețeaua Teach for Romania și a atras fonduri pentru școala din comuna Puiești, județul Vaslui, unde predă. Este co-facilitator în cadrul cursurilor de formare pentru alți profesori din țară, prin intermediul Teach for Romania, și profesor coordonator al boardului elevilor Teach for Romania. A învățat să scrie proiecte Erasmus pentru a le oferi elevilor din mediul rural posibilitatea de a vedea și alte țări. Are un club de lectură cu elevii de la liceu, unde citesc cărți propuse atât de ea, cât și de ei.
Cadrul didactic a relatat, pe platforma MERITO, cum abordează relația cu elevii.
pentru întrebarea – unde se sfârșește activitatea unui profesor?, are un răspuns teoretic și unul practic. „Teoretic, nu ne atașăm”, spune. Practic, îi ascultă. Nu le rezolvă ea problemele, ea îi ascultă. „În practică, e foarte greu să închizi ochii nevoilor lor emoționale.” Asta a învățat predând.
„E greu să mă fac că nu văd că el e trist că i s-a întâmplat ceva acasă, și li se întâmplă o grămadă de lucruri”, mărturisește. Nu poate să-și vadă de lecția prestabilită, „doar pentru că obiectivul meu de astăzi era să termin de predat predicatul nominal”.
„Fac tot ce pot să-l aduc pe el, concret, în lecție. Și asta înseamnă să treacă peste ce-l blochează. Am descoperit că uneori este de ajuns să-l ascult.”
E o negociere, spune ea. O negociere între nevoile elevilor și ce are ea să-i învețe. Crede că învățarea nu poate avea loc din frică sau dacă nevoile de bază ale elevilor nu sunt satisfăcute.
„Asta cred că este una dintre problemele elevilor noștri: simt că nu îi vede nimeni, nu îi ascultă nimeni, nu-i pasă nimănui de ei. E suficient să-l iau pe elev într-o discuție, separat, să-mi spună ce are pe suflet.”
Dar și asta este un exercițiu, unul pentru profesori: să înveți să fii atent la ce e în spatele copilului și al neatenției lui. Adică să îi vezi nevoile și ce îl împiedică să fie pregătit pentru învățare. E o lecție pe care Anca Enache-Coatu a învățat-o de nevoie. „Să le pun (nota) 2 nu e soluția.”
Însă problemele învățământului din rural sunt și mai adânci. Crede că una dintre nevoile cadrelor didactice de aici este aceea de mai multă colaborare cu părinții. „Fără să îi subestimez, este nevoie și de o școală a părinților, în zona asta nu prea au acces la educație parentală.”
Dă și exemplul unui tată, care, în urma unui conflict în care a fost implicat copilul lui la școală, a găsit ca soluție să nu îl mai lase să vină la ore. „A fost greu să-l conving că rău mai mare nu poate să-i facă. Genul ăsta de lucruri îmi pun mie piedică. Noi învățăm ceva aici și acasă se dărâmă”, spune profesoara.
