fbpx

Refuz să mă las târât înapoi în timp. Demisia, domnule Cîmpeanu!

cîmpeanu

de Marcel Bartic, profesor

Numirea lui Sorin Cîmpeanu la cârma școlii românești este o palmă dată tuturor celor care mai aveau vreo speranță că lucrurile se vor schimba în vreun fel.
Într-un an în care învățământul mai respiră doar conectat la aparate, singurul răspuns la strigătul nostru disperat după ajutor a fost reînvierea unei fosile politice care și-a legat numele de incompetență și clientelism politic. E absolut rușinos ce se întâmplă. Ce reformă? Ce restart să i se mai dea acum Educației cu un personaj care a acoperit plagiatele și numirile în funcții după carnetul de partid? Ce schimbare să așteptăm de la cineva care a fost prea ocupat cu traseismul politic ca să aibă habar ce nevoi are învățământul românesc? Ce speranțe să avem din partea cuiva care a mai fost o dată în fruntea Ministerului și nu a făcut nimic?
Îmi pare rău, eu nu sunt și nu mai vreau să fiu reprezentat de astfel de oameni.
De altfel, cred ca este momentul ca noi, profesorii, alături de părinți și elevi, să nu mai acceptăm astfel de compromisuri și să cerem numirea unor oameni capabili și curajoși în fruntea acestui minister. Nu mă aștept să vină cineva care să facă minuni, mai ales acum în vreme de pandemie. Refuz însă să mă las târât înapoi în timp, într-o epocă în care înghețam de frig în Piața Victoriei protestând împotriva minciunii și imposturii.
Nu, nu cred că trebuie să ne împăcăm cu situația asta. Nu cred că e târziu să cerem numirea cuiva care să scoată învățământul românesc din fundătura în care se află de treizeci de ani. Nu mă interesează dacă are sau nu carnet de partid. Vreau ca Educația să nu mai fie obiectul unor calcule politice meschine și eternul domeniu de sacrificiu.
Nu vreau să mai aud iar că nu e momentul.
Ba acum e momentul! Acum.
Stimați părinți, doamnelor și domnilor profesori,
Nu renunțați. Nu vă dați bătuți. Nu vă mai fie teamă!
Demisia, domnule Cîmpeanu!