Închide
Raportul ”Digitalizarea educației preuniversitare – de la pandemie la o nouă lege”, realizat de Societatea Academică din România, prin proiectul Monitorul Educației din România, afirmă că elevii și profesorii care dețin un smartphone nu ar mai trebui să fie considerați echipați pentru educație digitală.
Raportul este menit să readucă pe agenda publică subiectul educației digitale. ”În acest demers, pornim de la lecția pandemiei, uitându-ne la ceea ce s-a realizat deja, pentru a putea orienta investițiile viitoare, atât din perspectiva resursei umane, cât și din perspectiva infrastructurii”, afirmă autorii.
Conform documentului, din perspectiva infrastructurii pentru educație digitală, se impune o revizitare a datelor furnizate prin intermediul SIIIR în timpul pandemiei, astfel încât Ministerul Educației să aibă o evidență clară asupra numărului de elevi și profesori care au/nu au acces la echipamente digitale care să le permită să acceseze resurse educaționale deschise. În acest sens, nu ar mai trebui să îi considerăm echipați pentru educație digitală pe elevii și profesorii care dețin un smartphone, întrucât acest echipament este neconform pentru digitalizarea calitativă a procesului educațional (de exemplu, ISJ Ialomița a transmis date care relevă faptul că elevii și profesorii care dețin un telefon smart au fost considerați ca fiind dotați din perspectiva accesului la echipamente digitale).
Deși principalele resurse utilizate pentru digitalizarea educației au fost tabletele achiziționate prin intermediul programului guvernamental Școala de acasă, dar și cele achiziționate prin intermediul programului POC, la începutul pandemiei, acestea nu sunt echipamente care să permită o digitalizare a educației conformă și de calitate. În sensul realizării unei radiografii a sistemului de învățământ preuniversitar din perspectiva digitalizării, Ministerul Educației ar trebui să interogheze inspectoratele școlare județene/școlile asupra numărului de laptopuri/calculatoare/PC pe care le dețin elevii și profesorii.
Alte concluzii ale raportului:
Răspunsurile primite de la inspectoratele școlare județene indică faptul că au fost achiziționate un număr impresionant de facilități pentru dotarea claselor, fie prin intermediul primăriilor sau în cadrul unor proiecte cu finanțare nerambursabilă, precum sisteme de teleprezență, camere web, sisteme de videoconferință, table interactive etc. Având în vedere faptul că scenariul de învățare hibridă (blended learning) nu mai este în vigoare, se impune o reevaluare, respectiv eficientizare a utilității lor.
Conectivitatea în unele școli și licee rămâne un deziderat în cazul unităților de învățământ aflate în zonele albe, fără acces la internet, dar și în unele școli din județe mai dezvoltate, dar care nu au nici măcar un website funcțional.
Inexistența unui catalog școlar electronic național, disponibil în regim gratuit, standardizat, care să ușureze raportarea absențelor de exemplu, a determinat școlile să se orienteze către resursele deja existente în piață. Proiectul în valoare de 48,47 milioane de euro (100% fonduri europene) pentru crearea Sistemului informatic de management al școlarității (SIMS – Catalogul Electronic) nu a fost implementat, așadar finanțarea se va întoarce la bugetul european.
La capitolul formare profesională, peste 69 de mii de profesori au participat la cursuri pentru dobândirea de competențe și abilități în domeniul pedagogiei digitale, iar Casele Corpului Didactic, în marea lor majoritate, au decis ca, de acum încolo, oferta educațională va include și activități hibrid/online.
Analizând răspunsurile primite de la inspectoratele școlare județene, putem conchide asupra faptului că instituțiile cu atribuții în sectorul de învățământ sunt pregătite să continue procesul de digitalizare. Această determinare este parțial asociată cu oportunitățile de finanțare europeană disponibile, precum noile programe operaționale și Planul Național de Redresare și Reziliență.
